Punctul pe Y / joi 05 octombrie 2000 Nr: 129

Candidatul proteic

Prezent, pentru prima data, in maratonul nocturn al lui Adrian Paunescu de la Tele 7abc m-am aflat zilele trecute, alaturi de alti cativa colegi de breasla, in fata senatorului Corneliu Vadim Tudor, in proaspata sa calitate de candidat la presedintie. Pe cat de controversat, pe atat de contrastant cu sine insusi, presedintele PRM a facut, vreme de aproape sase ore, o parada uluitoare de cultura, crezuri politice, aprehensiuni si comprehensiuni, toleranta si fanatism. Vadim este omul caruia nu i se poate pune o stampila unica. Este proteic, avand capacitatea sa curga navalnic prin albii largi sau sa se strecoare insidios prin crapaturi, pentru a ajunge acolo unde doreste. Mi-am amintit ca, in urma cu patru ani, la 'Turneul Candidatilor' pe care l-am moderat la Antena 1, Vadim fusese o veritabila surpriza: calm, asezat, riguros in demonstratii, taios cu zambetul pe buze. Era cu totul alt Vadim decat cel cunoscut din paradele sale vecine cu histrionismul. De aici a pornit una dintre intrebarile pe care i le-am pus: alegatorul, pus in fata a doi Vadim, unul calm si asezat, la alegeri, si altul dezlantuit, intre scrutinuri, care este cel adevarat? N-ar putea sa creada acesta ca odata ajuns presedinte, ar putea intra in pielea unui al treilea personaj, conformist si interesat? L-am mai intrebat ce crede despre faptul ca la 'umbra' sa nu prea cresc lideri, ca nu exista nu doar un 'numarul doi', dar nici cu 3, 4 , 5 sau 10, care sa-l poata inlocui la carma partidului, in caz de succes electoral sau de insucces fizic. Am vrut sa stiu daca nu-i creaza un sentiment de disconfort faptul ca adeptii formatiunii sale sunt, de fapt, purtatorii unui mesaj negativ fata de starea de lucruri actuala,si ca avansul in sondaje al PRM tine, constant, de scaderea nivelului de trai. La nici una dintre intrebari senatorul nu mi-a raspuns. M-a purtat prin istorie, prin literaturaa prin politica, dar a evitat, cu abilitate, sa puna degetul pe 'ranile' doctrinare si organizatorice ale formatiunii sale. Acest lucru poate dovedi: ori ca a devenit mai politician ca oricand, ori ca nu are raspunsuri. Uneori, insasi lipsa acestuia poate constitui raspunsul.