Caricaturile antitotalitare ale lui Eugen Mihaescu, publicate in marea presa americana au constituit un veritabil cosmar pentru Ceausescu si propagandistii sai. Ilustrul grafician nu s-a rezumat insa la campania artistica: a scris articole in presa, a solicitat audiente la administratia de la Washington, a participat la mitingurile din fata misiunii de la New York. Dupa Revolutie, nu a facut parte dintre cei care s-au grabit sa vina si sa ceara rasplata 'jertfei patriotice'.Am avut privilegiul de a-i publica primele caricaturi in presa din tara, dupa ce a parasit-o, prin anii '70, din motive care tin de structura sa intima de protestatar.Pentru ca acest refuz al conformismului, al lucrurilor in general acceptate, fara prea mult efort intelectual, constituie dominanta stilului lui Eugen Mihaescu. Nu contra curentului - ci contra minimei rezistente, mai degraba. Asta l-a facut, de pilda, ca in plina contestatie a lui Ion Iliescu, de catre o dispora americana frustrata si dezorientata, el sa i se alature acestuia, fara a avea vreun beneficiu de pe urma acestui lucru, in afara de 'tintuirea' sa la zid de catre cei alaturi de care scandase 'Jos Ceausescu' - in conditii incomparabil mai vitrege decat cele in care s-a folosit sloganul 'Jos Iliescu'. Singurul lucru pe care l-ar fi dorit - si l-ar fi acceptat - pentru sine, anume postul de ambasador la UNESCO - locul in care dl Haulica intepenise parca pe viata - i-a fost refuzat pe ultimii metri ai guvernarii din '96.Nu i-a fost acordat din motive... umanitare - titlul era necesar altcuiva. L-a consiliat pe candidatul Iliescu si in '96 si in 2000 pe probleme de imagine - zona in care nu i se putea reprosa ceva - fara a obtine altceva decat aversiunea celorlalti membri ai 'camarilei' care isi vedeau pozitiile amenintate. Tot din spirit de fronda a facut campanie, in timpul razboiului din Iugoslavia, contra tarii sale de adoptie.In 2001 a poposit cateva luni la Cotroceni, intr-o calitate greu de definit in care si-a bulversat noii colegi prin stilul sau nonconformist. Au rasuflat usurati toti (inclusiv cred, presedintele) cand Haulica a putut fi, in sfarsit urnit, si cand Mihaescu a luat din nou drumul unui exil poleit. La Paris, nu i-a trebuit prea mult ca sa intre in conflict cu ambasadorul Gherman...Ultimul sau gest mi se pare aproape firesc pe aceasta linie vocationala: in fond, radicalismul lui Vadim ii vine ca o manusa artistului.Intrebarea este: pentru cat timp? Cat va rezista eternul 'refuznik'* sa asculte comenzile unui lider la fel de imprevizibil ca si el?! Raspunsul il vom afla cu siguranta, poate mai repede decat ne inchipuim. Pana atunci, Eugen Mihaescu, ambasador sau nu, este o piesa de rezistenta in artileria electorala a PRM. * Sens ul original al termenului - acela de persoana careia i se refuza pasaportul - s-a pierdut in negura noilor realitati.