Cu sinceritatea-i nu odata dezarmanta, primarul sectorului 5, Marian Vanghelie, declara intr-o recenta conferinta de presa - argumentand inutilitatea apelarii neortodoxe la banul public - ca dispune de o avere personala de circa doua milioane de dolari.La observatia unui jurnalist, ca in declaratia de avere nu figura decat cu un milion, Vanghelie a raspuns ca a dat o declaratie nereala, pentru a 'nu cadea in extrema'. Am inteles, dincolo de formularea ermetica, faptul ca n-a dorit sa-si exceada alegatorii etaland o avere prea mare, preferand o varianta mai 'umana'.Facand o asemenea declaratie, Vanghelie aproape ca se da pe mana justitiei, artificiul pe care l-a facut plasandu-se in zona falsului si a uzului de fals. Dar cum asta-i treaba Parchetului, sa-i lasam acestei institutii sarcina sa investigheze neconcordanta dintre declaratiile si averea dlui Vanghelie. Iar noi sa ne ocupam putin de politicianul Vanghelie si de categoria pe care o reprezinta.Vanghelie era un om bogat inca inainte de a fi primar. Nu ca acum, dar cred ca, pe bune, se invartea in jurul primului milion despre care bunul simt ne indeamna sa nu intrebam cum a fost facut. Bani avea. Ce-i lipsea era Puterea. Iar pentru a o dobandi, Vanghelie era hotarat sa-si puna banii la bataie. Mai ales ca dobandirea puterii putea fi privita ca o investitie din care sa se recupereze cheltuiala si sa se si obtina ceva pe deasupra. Calitatile sale native, conforme cu sectorul, alaturate banilor pusi la bataie au facut din el un detinator al puterii. Si, cum pofta vine mancand, a ajuns sa creada ca puterea pe care o are e prea mica pentru valoarea lui. In acest context, trebuie incluse operatiunile care au facut sa ajunga acum pe mana PNA-ului: revelioane, economate, cadouri pentru saraci! Daca ar fi stat cuminte si si-ar fi rontait puterea, ar fi fost astazi poate mai linistit. Puterea are beneficiile si riscurile ei. Printre acestea din urma figureaza si posibilitatea de a o pierde. Cred ca Vanghelie se afla intr-un astfel de punct. El a devenit, pentru Partid, o povara greu de dus mai departe, fara riscul unor incriminari majore. Ceea ce ma face sa cred ca soarta sa de detinator de putere e pecetluita. Ii mai ramane, insa, cea de detinator al celor doua milioane, sau cate or fi cu adevarat. Si nu e putin.