Punctul pe Y / miercuri 10 martie 2004 Nr: 1200

Tandemul Executiv

Pentru cei care tin cu tot dinadinsul sa vada relatia dintre cei doi poli de putere - respectiv 'palatele' Victoria si Cotroceni - ca pe o competitie dura intre favoritii celor doi lideri, recenta restructurare guvernamentala poate fi interpretata ca un troc: Talpes contra Rodica Stanoiu. Si la remanierea trecuta interpretarea a fost de aceeasi natura: remanierea ministrei Puwak s-a facut odata cu a celui mai apropiat colaborator al premierului, Serban Mihailescu. Aceste masuri luate de fiecare data in tandem ar avea rolul sa mentina echilibrul dintre 'oamenii lui Nastase' si 'oamenii lui Iliescu', intr-o structura care, in mod normal n-ar trebui sa tina cont decat de performanta si de compatibilitatea membrilor echipei.Din pacate, acest criteriu pare sa nu functioneze. Justificat sau nu, orice schimbare care se produce in structura Executivului da impresia unei lupte surde pentru dobandirea unei ciudate si nefiresti suprematii. La aceasta concura si etichetele care se lipesc cu surprinzatoare usurinta pe fruntile protagonistilor. Astfel, primul guvern, cel din 2001, a aparut ca o mixtura intre cele doua echipe. In timp ce oamenii forte ai premierului au fost considerati Mihailescu, Mitrea, Agathon, Rus, Cozmanca, echipa formata din Mircea Pascu, D.I.Popescu, Hildegard Puwak, Rodica Stanoiu, Razvan Theodorescu, parea a-si fi dobandit functiile datorita simpatiei care ar fi manifestat-o pentru ei presedintele. Pe parcurs s-au mai produs unele schimbari de atitudine si de simpatie, Mitrea spre exemplu, distantandu-se de Nastase, iar D. I. Popescu de Iliescu. Cei mai 'fideli' premierului au ramas Ilie Sarbu si Ioan Rus, in timp ce modificarile operate in structura Executivului au scos, rand pe rand, din joc 'partizanii' de genul lui Cozmanca, Agathon sau Serban Mihailescu, acestia facand loc urmatorului esalon, cel compus din Blanculescu, Bejenariu, Alin Teodorescu si Ponta. Si, uite-asa, speculatiile ar putea continua spre deliciul iubitorilor de scenarii. Parerea mea sincera este ca, pe masura ce se apropie finalul de mandat, strategia de grup lasa tot mai mult loc strategiilor individuale, producand miscari si orientari dintre cele mai surprinzatoare, cu treceri dintr-o transee in alta cel putin spectaculoase.