Punctul pe Y / vineri 09 ianuarie 2004 Nr: 1148

ELECTORALE

Cea mai asteptata decizie este aceea care vizeaza presedintia. Daca outsiderii si-au fixat deja candidaturile, si se stie ca pentru Cotroceni vor candida, mai mult ca sigur, Stolojan pentru alianta liberalo-democratica si Vadim pentru 'Romania Mare', la PSD suspansul continua. Este clar ca, desi mai multi sunt cei care l-ar vota acum, decat in alte dati, dl Iliescu va parasi definitiv institutia din Deal. Cine va prelua stafeta? Primul raspuns care ne vine in gand - din obisnuinta de a concepe aceasta functie ca fiind cea mai importanta din stat este: Nastase! Cat de mult, insa, doreste Adrian Nastase sa fie privat de parghiile puterii pe care o exercita in calitate de premier si la care nu va mai avea acelasi acces ca presedinte? Cat de mult ii va conveni, ca odata cu acestea sa piarda si parghiile de manevrare a aparatului de partid, de care iarasi va trebui sa se desparta in calitate de presedinte al tuturor romanilor? Sunt intrebari serioase, cu greutate, si ele isi asteapta raspunsul. Un prim indiciu il va constitui mesajul pe care presedintele Iliescu il va da adunarii, la care a fost invitat sa participe. Iar din acest mesaj vor decurge si toate celelalte clasificari.Observ ca dupa ce i-a tot bombanit pe cei din PSD ca, in loc sa-si vada de treaba si sa se tina de programul de guvernare, vin cu tot felul de idei de alegeri anticipate si guverne remaniate, presedintele Iliescu s-a contaminat el insusi cu acest microb. Altfel nu se explica discutia pornita in legatura cu decalarea alegerilor prezidentiale de cele legislative, care a inflamat, ca la comanda, clasa politica si presa. Asa ca presedintele a aruncat si el o petarda in mijlocul scenei: de ce n-ar fi decalate alegerile prezidentiale de cele legislative in urmatoarea formula - prezidentialele, prin octombrie, cu doua luni inainte de terminarea mandatului sau, iar legislativele, la trei luni (cum zice la Constitutie) dupa intrarea in paine a noului presedinte? Dl Iliescu, senin din punctul de vedere al interesului personal, doreste probabil sa experimenteze si coabitarea vreme de doua luni, cu succesorul sau, timp in care poate sa faca tot ce n-a reusit (sau n-a avut cu cine) sa faca in '96: sa dea sfaturi, sa prezinte echipa, sa vegheze la transmiterea integrala a arhivei (nu ca Constantinescu, care a luat-o cu el acasa, de si-a scris memoriile la kilogram). Si nu doar atat: presedintele gaseste ca in felul acesta se va rezolva si problema candidatilor-locomotiva, care nu vor mai trebui sa traga dupa ei partide, cum a facut-o dansul! In orice democratie cu stagiu, formatiunile care nu sunt la putere se foloseau de orice prilej de a rasturna Guvernul sau de a-l forta sa recurga la alegeri inainte de termen, sperand ca in acest fel sa le ia locul celor care i-au invins. Este, practic, regula jocului. Asta nu exclude, bineinteles, posibilitatea ca formatiunea - sau formatiunile - aflate la putere, sa incerce sa-si consolideze situatia profitand de un moment favorabil si organizand alegeri anticipate. Aceasta tehnica este valabila, insa, pentru democratiile consolidate, acolo unde ciclurile electorale nu afecteaza continuitatea si stabilitatea procesului economic si social. Nu este si cazul nostru, din motive lesne de constatat. Pentru noi, fiecare an de alegeri a fost un an pierdut. Mai intai cu campaniile electorale, care incep cam cu sase luni inainte de a fi declansate oficial. Iar apoi cu imparteala sau reimparseala prazii electorale, cu algoritmul, cu inlocuirea 'alor lor' cu 'ai nostri', cu lamentarile legate de greaua mostenire pe care partidele si-o lasa unele altora. Astfel incat, alegerile anticipate n-ar face, in cazul nostru, altceva decat sa reduca la vreo doi ani un ciclu important, menit sa puna bazele asaltului asupra Europei. Nu este de mirare ca pentru marele public, tot mai dezinteresat de discutiile sterile pe aceasta tema, alegerile anticipate au devenit alegeri antipatice.