Că la nivelul cel mai înalt al administrației există o serioasă îngrijorare legată de participare la votul pentru Referendum este evident. Această îngrijorare a dus la decizia - mai puțin obișnuită - a prelungirii duratei votului de la 24 de ore la 48. Practic, cei care vor dori să valideze cu mâna lor noua Constituție vor putea să o facă de pe o zi pe alta: nu vor putea merge sâmbătă, vor avea și duminica viitoare la dispoziție! Sau, mai bine zis, viceversa. La prima vedere, ideea pare să fie bună. Intervalul fiind mai relaxat, mulți dintre cei care n-ar fi putut să meargă duminică, o vor face acum sâmbătă. Dar acesta e doar un aspect formal. Aspectul de fond nu ține de durata materială, efectivă, a timpului acordat votării. Dacă toți românii cu drept de vot s-ar hotărî să meargă la urne, consecința n-ar fi decât niște cozi, în anumite intervale ale zilei. Așa ceva s-a întâmplat în 1990. Și nu s-a mai repetat. Sistemul de vot, împărțirea pe circumscripții, sunt suficiente pentru a acoperi întregul flux. Problema este cu ceea ce sondajele numesc 'intenția de vot'. După unele estimări mai pesimiste, doar 30 la sută dintre români se vor îndrepta, în mod cert, spre centrele de votare. Acesta este 'nucleul dur' al oricărui scrutin și e format, în general, din pensionari (cărora le e teamă că dacă nu merg la vot nu li se mai dă pensia) sau din electoratul radical al grupărilor pro sau contra. Adevărata problemă a Guvernului, legată de această nouă probă a democrației este nu durata votului, ci maniera în care un supliment de 20% de votanți poate fi convins să se alăture celorlalți. Or aici, campania clasică prin mass-media poate să dea slabe rezultate. Baza stă în campania de la om la om, în găsirea eșantionului de activiști necesar pentru a-i scoate pe cetățeni din casă și a-i duce la vot. Fără acest efort, cele două zile 'z' nu vor însemna altceva decât o cheltuială suplimentară inutilă. |