Pe mĂŁsura ce scad bursele jucĂŁtorilor români pe toate pieĂžele fotbalistice, cresc lefurile diriguitorilor autohtoni a (ĂŽncĂŁ) celui mai popular sport.  Cu doar câteva zile ĂŽn urmĂŁ, Mircea Sandu, preÂşedintele pe viaÞã al FederaĂžiei, a fĂŁcut o analizĂŁ drasticĂŁ a situaĂžiei, constatând câteva lucruri care l-au ĂŽmpins sĂŁ ia o decizie de care nu pare foarte bucuros.  A vĂŁzut dânsul cĂŁ alĂži preÂşedinĂži de federaĂžii - nu ne spune care - au lefuri mai mari ca a lui.  Ca sĂŁ nu mai vorbim despre unii care sunt Âşi membri ai Consiliilor de AdministraĂžie de pe la unele bĂŁnci, sau chiar directori. În comparaĂžie cu aceÂştia, leafa lui de 600 de dolari ĂŽl readucea la o condiĂžie umilitoare.  Pentru cĂŁ, nota bene, nu de bani este vorba - nu trĂŁieÂşte Mircea Sandu din leafĂŁ - ci de onoare, de rang.  Pentru cĂŁ un om de calibrul sĂŁu nu trebuie sĂŁ se compare cu cei din josul sĂŁu, ci cu cei din partea superioarĂŁ. Acesta este Âşi motivul pe care l-au ĂŽnĂželes foarte bine membrii Comitetului Executiv al FederaĂžiei, care au votat modificarea salariului prezidenĂžial de la 600 la 1500 dolari.  SĂŁ nu vĂŁ ĂŽnchipuiĂži cĂŁ, vreun minut, ĂŽn luarea acestei decizii, a contat faptul cĂŁ ei primesc 20% din salariul preÂşedintelui, Âşi cĂŁ sporul de la 120 de dolari la 300 i-ar fi putut face sĂŁ ia o decizie contrarĂŁ convingerile lor intime.  Nicidecum.  DacĂŁ aveau o astfel de propensiune ar fi putut, de exemplu, sĂŁ propunĂŁ ca leafa mĂŁritĂŁ a lui Mircea Sandu sĂŁ fie aceeaÂşi, dar ĂŽn Euro, nu ĂŽn dolari.  Atunci da, puteam gĂŽndi orice despre ei. Revenind la Mircea Sandu: dupĂŁ edificarea monumentalei Case a Fotbalului, ĂŽn care s-au bĂŁgat milioanele de dolari lipsĂŁ pentru amenajarea terenurilor Âşi a bazelor sportive, creÂşterea lefii preÂşedintelui este un nou semn cĂŁ, dacĂŁ fotbalul merge tot mai prost, celor care se ocupĂŁ de destinele lui le merge tot mai bine.  Este un pradox Âşi ca orice paradox, el trebuie luat ca atare.