De câteva zile am sentimentul că premierul Năstase joacă rolul unui profesor care se amuză privind pe gaura cheii ce se întâmplă în clasă, după ce l-a pus să păstreze ordinea în lipsa sa pe unul dintre elevii rămaşi cu un an în urmă, în loc să ofere această distincţie unui premiant care făcea parte dintre favoriţi. Restructurarea Guvernului şi mişcările care au însoţit-o par să fi declanşat o mică revoltă printre premianţi - tineretul propulsat pe poziţii importante fără prea multă analiză a capacităţii lor de a face faţă, psihic şi competenţional obligaţiilor.  În schimb, foarte bine preparaţi să-şi asume privilegiile şi posibilităţile de a lua decizii. Doi dintre premianţii clasei prof. Năstase - Guşă şi Ponta - suportă cu dificultate duşul rece al căderii din graţii.  Nu au fost scoşi sau schimbaţi.  A fost modificat doar cadrul în care evoluaseră până atunci, şi în care, deasupra lor nu era decât Dumnezeul PSD-ist şi nimeni altcineva.  Acuma, deasupra capetelor lor se profilează umbra ameninţătoare a unor dinozauri 'virusaţi', de tipul Cozmâncă sau Blănculescu, care se interpun între ei şi idolul de până mai ieri.  Nemulţumirea tineretului pesedist - prin reprezentanţii săi - este evidentă.  După ce li s-a fluturat pe la nas amăgirea că mai au puţin şi vor prelua puterea, construind un sistem după concepţiile proprii şi cu materialele originale din dotare, iată că iluzia se pierde în vânt, şi realitatea dură îşi arată colţii.  Nici Guşă nu agrează ca din şef executiv al partidului să plonjeze în modesta funcţie de prefect al Capitalei - în care ar mai avea deasupra sa un alt antipatizant, de calibrul lui Dan Ioan Popescu, şi nici Ponta-Titulescu nu e încântat să nu mai poată intra în biroul premierului decât abia după ce ar reuşi să treacă prin cel al lui Blănculescu. Şi de aici supărare, nervi, observaţii acide, ameninţări voalate.  Adică tot ceea ce premierul Năstase agrează cel mai puţin, preferinţele sale evidente îndreptându-se spre tipul de colaborator care execută fără a emite pretenţii.  Este foarte probabil ca toate aceste mişcări să fi fost făcute în mod deliberat, pentru a testa capacitatea de fidelitate a echipei pe care premierul intenţiona să o contrapună celei clasice.  Şi ca acest examen de capacitate să fie picat cu succes tocmai din cauza lipsei de fler a candidaţilor.  Şi de măsură, în acelaşi timp.