Cozmin Guşă s-a instalat autoritar în funcţia de secretar general al PSD în urmă cu doi ani jumătate şi până mai ieri nimic nu părea de natură să-i zdruncine o poziţie în care se simţea şi acţiona ca peştele în apă.  Venit din managementul privat - fusese aproape doi ani şeful trustului de presă al lui Voiculescu - Guşă a produs o veritabilă revoluţie în interiorul unui aparat grevat de reflexe şi stereotipe moştenite sau create pe parcurs.  În scurt timp, secretarul general a devenit una dintre cele mai mediatizate figuri ale partidului, luările sale de poziţie şi replicile ieşind şi ele din tiparul obişnuit.  Acţionând ca o interfaţă a lui Adrian Năstase, Guşă a preluat şi o bună parte din reticenţele sau din adversităţile manifestate la adresa acestuia, funcţionând ca un veritabil paratrăznet.  Cu entuziasmul specific vârstei, Guşă a călcat nu odată şi în străchini, dar acest lucru n-a făcut decât să-l umanizeze şi să accesibilizeze mesajul pe care dorea să-l transmită din partea partidului de guvernământ. Guşă şi funcţia sa nou creată s-au dovedit nişte bune găselniţe din partea lui Adrian Năstase, pus în dificultate de a-şi exercita complet autoritatea din cauza cumulului major de responsabilităţi. Deasemenea, pentru Guşă situaţia a fost una de excepţie, pe palierul său el neavând, practic, şef şi putând să se desfăşoare în voie, atâta timp cât nu-şi incomoda patronul.  Influenţa sa în partid a crescut exponenţial, în ciuda opoziţiei slab mascate a câtorva veterani ai aparatului, făcând din el un pol de putere cu propensiuni certe spre zona de vârstă considerată de premier a fi eşalonul de manevră cel mai potrivit al viitoarelor manevre strategice. Restructurarea Guvernului a creat însă o problemă majoră pentru Guşă şi pentru tabăra sa.  Numirea lui Cozmâncă în funcţia de preşedinte executiv îi ia, practic, toate atribuţiile, lăsându-i un rol decorativ pe care fostul ministru se va strădui să-l facă şi neplăcut. Oferta care i s-a făcut de a deveni prefect al Capitalei - refuzată cu o certă lipsă de prudenţă - reflectă intenţiile preşedintelui partidului de a recalibra întregul instrumentar de care dispune, pe măsura obiectivului principal: recâştigarea alegerilor.  Or, pentru asta are nevoie de APARAT, şi de rutina acestuia, în dauna exerciţiilor de stil novatoare. Guşă este, din acest punct de vedere, o victimă a 'aparatului', sau o ofrandă adusă acestuia, dacă vreţi.  Cel puţin pentru moment.