Se ĂŽmplinesc 13 ani de la 'evenimentele din 13-15 iunie 1990' Âşi lucrurile nu par nici astĂŁzi, mai clare decât au fost atunci.  PersistĂŁ o percepĂžie fracturatĂŁ, care face ca pentru o parte a opiniei publice româneÂşti sĂŁ existe doar '13 iunie', iar pentru alta doar '14-15 iunie'. În realitate, evenimentele consumate constituie un tot omogen, ca sĂŁ-i spunem aÂşa.  Un Âşir insuficient clasificat de cauze Âşi efecte, de replici Âşi contrareplici, ce-Âşi au izvorul ĂŽn frustrĂŁrile generate de revoluĂžia din decembrie, când unii au prins un loc ĂŽn trenul noilor puteri, iar alĂžii au rĂŁmas pe jos.  ĂŽn 13-15 septembrie a avut loc, de fapt, tranÂşarea definitivĂŁ a partidei de cĂŁtre gruparea care luase revoluĂžia pe cont propriu.  'PiaĂža UniversitĂŁĂžii', lichidatĂŁ mai degrabĂŁ de violenĂža Âşi intoleranĂža proprie, decât de acĂžiunea punitivĂŁ a minerilor, avea sĂŁ intre ĂŽntr-un recul istoric din care ĂŽÂşi va reveni abia ĂŽn 1996, pe fondul eroziunii continue a FSN-FDSN-PDSR.  Ar fi interesant de vĂŁzut - deÂşi istoria nu lucreazĂŁ cu instrumentele prezumĂžiei - ce s-ar fi putut ĂŽntâmpla dacĂŁ mecanismele fragilei puteri aflate ĂŽn funcĂžiune de doar 6 luni, s-ar fi blocat?  DacĂŁ atacurile asupra unor instituĂžii precum PoliĂžia, SRI, Guvernul, ar fi fost ĂŽncununate de succes Âşi noii lideri ai strĂŁzii ar fi avut acces la instrumentele Puterii?  Cine ar fi fost aceÂştia Âşi cum ar fi administrat succesul, pe fondul unei lipse de suport la nivel naĂžional, cuantificate ĂŽn scorul categoric cu care fuseserĂŁ câºtigate alegerile doar cu câteva sĂŁptĂŁmâni mai devreme?  Este cert, dincolo de orice alte consideraĂžii, cĂŁ 13 iunie a fost un moment de cumpĂŁnĂŁ al democraĂžiei, Âşi cĂŁ 14-15 n-au fĂŁcut decât sĂŁ sublinieze criza de maturitate a noului sistem, grevat de amintiri, nostalgii timpurii Âşi reflexe totalitare.  PânĂŁ când vom putea avea o analizĂŁ obiectivĂŁ, lipsitĂŁ de patimĂŁ Âşi de simplificĂŁri interesate.