De o bunã bucatã de vreme - de prin '94, dacã nu mã înºel - calitatea de membru în Consiliile de Administraþie sau în Adunarea Generalã a Acþionarilor a societãþilor comerciale cu capital de stat sau chiar private este o afacere rentabilã pentru guvernanþi. În felul acesta, cei aflaþi la putere îºi rãsplãtesc fidelii pentru unele servicii sau completeazã veniturile altora, cãrora funcþiile deþinute în administraþie nu le oferã remuneraþia cuvenitã rangului lor. S-a dat ºi se mai dã încã o veritabilã bãtãlie pentru ocuparea acestor posturi-sinecurã, al cãrui unic rol este de a veghea ca leafa directorului general sau a preºedintelui sã fie suficient de mare pentru ca procentul de 20 la sutã pe care-l primesc membrii AGA sau C.A. sã fie destul de consistent. Este un mecanism subteran prin care se scurg importante fonduri pe care bugetul nu le poate folosi pentru nevoile numeroase ºi urgente pe care le are. Este, totodatã, modalitatea prin care regiile ºi societãþile a cãror funcþionare este defectuoasã obþin imunitatea necesarã, pentru cã n-am auzit încã, pânã acum, ca vreun membru CA sau AGA sã se fi revoltat pentru faptul cã între pierderile societãþii ºi veniturile angajaþilor sãi este o contradicþie flagrantã. O veritabilã lege a tãcerii funcþioneazã, constant, fãrã ca cineva sã fi reuºit sã o înlãture. Încearcã, încã odatã, preºedintele Iliescu. A mai semnalat acest lucru prin '96, atenþionând ºi asupra pericolelor care decurg din aceastã situaþie în perspectiva viitorului scrutin electoral. Atunci, parlamentul pur ºi simplu l-a sfidat. Astãzi, situaþia este oarecum diferitã. Acum chiar preºedintele partidului, Adrian Nãstase a ajuns la concluzia cã cel puþin parlamentarii n-ar mai trebui sã beneficieze de un astfel de avantaj prin care intrã într-un veritabil conflict de interese. S-ar putea ca de aceastã datã demersul prezidenþial sã aibe mai mult succes ºi ca, de voie, de nevoie, aleºii sã aleagã varianta retragerii lor. Legea în cauzã, pe care a propus-o premierul, va fi însã departe de a reuºi sã rezolve problema. Pentru cã adevãrata problemã nu þine de faptul cã x sau y, parlamentari (întâmplãtor) fac parte dintr-un CA sau AGA. Ci cã aceste instituþii, în forma lor actualã, reprezintã niºte pietre de moarã agãþate de picioarele ºi aºa slãbãnoage ale unor instituþii scãpate de sub control. |