Decorarea Secretarului General al Guvernului, Şerban Mihăilescu, va fi surprins pe mulţi dintrei cei obişnuiţi să citească sau să audă comentarii mai mult sau mai puţin răutăcioase la adresa sa, al căror numitor comun ar fi pretinsele sale aranjamente ilicite.  Arestarea fostului său consilier Păvălache şi explicaţiile sale cam bâlbâite au dat apă la moară "susţinătorilor". Aşa încât festivitatea care a avut loc la Ambasada Franţei a ridicat unele întrebări. Cea mai la îndemână ar fi următoarea: francezii ignoră comentariile din jurul secretarului general, sau nu sunt la curent cu ele? Gestul de a i se decerna una dintre cele mai prestigioase medalii ale statului francez capătă, astfel, un uşor aer de frondă. Medalia de pe pieptul lui "Miki le Bakchich" - cum l-a numit odată chiar un cotidian francez - vrea să spună ceva. Mi-e greu să cred că autorităţile franceze sunt atât de neglijente sau de imprudente încât să rişte să onoreze în acest fel persoane pe care apoi ar trebui să le dezavueze. Cred, mai degrabă, că francezii l-au judecat pe Şerban Mihăilescu cu mai multă obiectivitate şi punând în balanţă lucruri concrete. Pentru că, dincolo de rumori şi bârfe, Mihăilescu este o persoană eficientă. Şi foarte activă. De cele mai multe ori, funcţia este cea care-i cere să se amestece în lucruri în care alţii preferă să nu se bage, tocmai pentru a nu-şi şifona imaginea. Poate că este şi un soi de blestem al funcţiei: aşa a păţit şi Viorel Hrebenciuc, suspectat la rândul lui de tot felul de malversaţiuni, dar niciodată dovedit ca atare. Ca şi Hrebenciuc, Mihăilescu a acceptat, poate, cu prea multă uşurinţă un calificativ - poreclă care avea, într-un fel şi o conotaţie simpatică. L-a lăsat să circule, devenind în final victima sa. Acţiunea guvernului francez, care-l alătură pe Şerban Mihăilescu unui şir de politicieni remarcabili - începând cu Coposu şi continuând cu Manolescu, Geoană şi Tănăsescu, mai recent - ne poate atrage atenţia asupra uşurinţei cu care privim uneori lucruri foarte serioase.