Decorarea Secretarului General al Guvernului, Șerban Mihăilescu, va fi surprins pe mulți dintrei cei obișnuiți să citească sau să audă comentarii mai mult sau mai puțin răutăcioase la adresa sa, al căror numitor comun ar fi pretinsele sale aranjamente ilicite. Arestarea fostului său consilier Păvălache și explicațiile sale cam bâlbâite au dat apă la moară "susținătorilor". Așa încât festivitatea care a avut loc la Ambasada Franței a ridicat unele întrebări. Cea mai la îndemână ar fi următoarea: francezii ignoră comentariile din jurul secretarului general, sau nu sunt la curent cu ele? Gestul de a i se decerna una dintre cele mai prestigioase medalii ale statului francez capătă, astfel, un ușor aer de frondă. Medalia de pe pieptul lui "Miki le Bakchich" - cum l-a numit odată chiar un cotidian francez - vrea să spună ceva. Mi-e greu să cred că autoritățile franceze sunt atât de neglijente sau de imprudente încât să riște să onoreze în acest fel persoane pe care apoi ar trebui să le dezavueze. Cred, mai degrabă, că francezii l-au judecat pe Șerban Mihăilescu cu mai multă obiectivitate și punând în balanță lucruri concrete. Pentru că, dincolo de rumori și bârfe, Mihăilescu este o persoană eficientă. Și foarte activă. De cele mai multe ori, funcția este cea care-i cere să se amestece în lucruri în care alții preferă să nu se bage, tocmai pentru a nu-și șifona imaginea. Poate că este și un soi de blestem al funcției: așa a pățit și Viorel Hrebenciuc, suspectat la rândul lui de tot felul de malversațiuni, dar niciodată dovedit ca atare. Ca și Hrebenciuc, Mihăilescu a acceptat, poate, cu prea multă ușurință un calificativ - poreclă care avea, într-un fel și o conotație simpatică. L-a lăsat să circule, devenind în final victima sa. Acțiunea guvernului francez, care-l alătură pe Șerban Mihăilescu unui șir de politicieni remarcabili - începând cu Coposu și continuând cu Manolescu, Geoană și Tănăsescu, mai recent - ne poate atrage atenția asupra ușurinței cu care privim uneori lucruri foarte serioase. |