Baroana Münchausen?S-ar părea că începem să ne obișnuim și cu asta: ca înalte personalități, oficiali din țările europene sau din America, implicați înprocesele de aderare a României la diferitele organisme internaționale, să facă două categorii de declarații: unele cuminți, încurajatoare, amicale, atunci când ne vizitează țara - și altele dure, categorice, necruțătoare, după ce pleacă de aici. Cel mai flagrant caz pare a fi acela al baroanei Emma Nicholson de Winterbourne care, în urmă cu vreo două luni, pe parcursul vizitei sale, a desfășurat un veritabil evantai de declarații din care reieșea că domnii Iliescu și Năstase fac eforturi remarcabile pentru a rezolva problema copiilor instituționalizați, citând chiar o serie de realizări deja meritorii. Baroana a reușit performanța de ne cufunda într-o baie călduță de satisfacții, prilejuindu-ne constatări de genul: uite, dom'le, că ni se mai și recunosc meritele!Baroana a plecat, a trecut ceva timp și iată că vine bomba: într-un interviu din Financial Times, raportorul special al Parlamentului european pentru România declara că a recomandat Comisiei de politică externă - organismul executiv al Uniunii - suspendarea negocierilor de aderare cu România! Pac la Răsboiu' - vorba lui Agamiță Dandanache. Printre motivele pe care le invocă baroana figurează legăturile strânse între oficiali ai guvernului și agențiile internaționale de adopții, iar suspendarea negocierilor n-ar fi o decizie, sau o cerere, ci un fapt care decurge din situația că România nu respectă criteriul politic de aderare, fiindcă nerezolvarea problemei copiilor instituționalizați reprezintă o încălcare a drepturilor omului.La prima vedere, doamna Nicholson apare oficialilor români ca un soi de variantă feminină a celebrului baron Münchausen din cărțile de povești ale copilăriei. Doar la prima, pentru că, de fapt, comportarea aceasta are o explicație: unii oficiali doresc din toată inima să creadă că ceea ce le spunem noi, când ne controlează pe o temă sau alta, e adevărat. Ne mai dau, de fiecare dată o șansă, cu ochii luați de panglicile în care ambalăm problemele. După aceea constată că totul a fost o probă de iluzionism politic și reacționează în consecință. Pentru că trebuie să recunoaștem: suntem încă departe de a fi rezolvat vreuna dintre problemele stringente de care depinde atingerea obiectivelor noastre fundamentale.Baronii Münchausen suntem noi! |