„D-aia mĂŁ doare Fondu'" - a exclamat, ĂŽn inimitabilu-i stil, ministrul FinanĂželor, cu câteva ore ĂŽnainte ca F.M.I.-ul sĂŁ ia o decizie ĂŽn legĂŁturĂŁ cu condiĂžia pusĂŁ României de a obĂžine, ĂŽnaintea tranÂşei a doua a acordului, un ĂŽmprumut de pe piaĂža privatĂŁ de capital. Ce ĂŽnseamnĂŁ asta? ÎnseamnĂŁ cĂŁ Fondu' dorea sĂŁ vadĂŁ dacĂŁ Âşi de câtĂŁ credibilitate se mai bucurĂŁ România pe „piaĂža liberĂŁ" a ĂŽmprumuturilor - adicĂŁ acolo de unde ar trebui sĂŁ facĂŁ rost ĂŽn mod curent de banii de care are nevoie. Pentru cĂŁ Fondu' e un organism special, un fel de AVAB mondial, care-Ăži dĂŁ cu Þârâita dacĂŁ faci ce-Ăži spune el. ÂŞi asta pentru cĂŁ nimeni nu mai crede cĂŁ tu eÂşti ĂŽn stare sĂŁ-Ăži gestionezi singur nevoile Âşi atunci trebuie sĂŁ Ăži se spunĂŁ: de atâta mĂŁnânci, de atâta te-mbraci, de atâta ĂŽĂži vezi de sĂŁnĂŁtate, iar distracĂžiile le laÂşi cĂŁ n-ai nici cu ce Âşi nici de ce.

Este cea mai rea situaÞie În care poate sã ajungã o Þarã. Cu atât mai rea cu cât reÞetele Fondului n-au prea dat rezultate pe unde au fost aplicate ºi e greu de conceput cã vor da tocmai la noi. Dacã În urmã cu vreo trei - patru ani reuºeam surpriza de a obÞine un Împrumut sindicalizat de pe piaÞa liberã (acord negociat de fostul viceguvernator al BNR, Vlad Soare) era pentru cã situaÞia nu devenise Încã atât de criticã. Pe atunci se mai credea cã criza poate fi gestionatã, iar tandemul Vãcãroiu - Florin Georgescu κi mai putea permite luxul sã-1 Þinã pe la uºi pe Watson (dacã nu mã Înºel, aºa-1 chema pe Înaintaºul lui Zervoudakis). Tot pe atunci, Bancorexul pãrea o bancã solidã, cu un loc bun În clasamentul est-european ºi lumea mai credea Într-o schimbare. Schimbarea s-a produs, dar nu În direcÞia aºteptatã. D-aia Îl doare acum pe dl Remeº Fondu'.