Constat cu surprindere, la o evaluare mai atentã, cã problema „firului roºu" nu a fost mai deloc abordatã dintr-o altã perspectivã. ªi anume de ce o astfel de instalaþie (dacã a existat) a fost „tãiatã" abia zilele trecute din dispoziþia noului consilier prezidenþial, generalul Degeratu? De ce - dacã s-a ºtiut încã din 1997 despre toatã aceastã poveste - nimeni din noua administraþie de la Cotroceni n-a miºcat un deget pentru a înlãtura aceste sechele ale trecutului?
Rãspunsul poate fi - în opinia mea - unul singur: noua putere instalatã dupã alegerile din '96 a rãmas, ºi ea, într-un soi de expectativã, aºtetând sã vadã încotro se îndreaptã lucrurile. Dacã nici în toiul campaniei pro-NATO n-a fost fãcut gestul demonstrativ al tãierii firelor cu Estul, pentru a încredinþa Occidentul cã nu existã nici mãcar gândul unei alte opþiuni, înseamnã cã cineva s-a gândit cã, la urma-urmei, existã totuºi o alternativã -a Alianþei (în mod suspect - aceastã variantã a fost lansatã public la simpozionul prilejuit de aniversarea SRI-ului de cãtre doi ofiþeri superiori!) Poate cã dl Constantinescu - sau consilierii sãi - s-au gândit cã n-ar fi rãu sã aibã, la nevoie, o cale de intervenþie spre... Moscova liberalã ºi prooccidentalã a lui Putin - în cazul în care forþele nostalgice din interior ar putea sã vinã cu berbecele la porþile Cotrocenilor ºi sã cearã întoarcerea la un timp revolut. Tot ce se poate. ÃŽn cazul acesta, însã, devine greu de înþeles operaþiunea „tãierii" firelor taman în ajunul alegerilor din Rusia, când poate cã Puþin avea mai multã nevoie ca oricând de o încurajare, de o bãtaie pe umãr din partea unuia dintre liderii zonali respectaþi de întreaga comunitate internaþionalã. ªi de aici întrebarea: da' de ce?