Ceea ce este cu totul ciudat în această afacere este faptul că o acuzaţie nedemonstrată este luată de bună şi cei 'vinovaţi' trebuie să se disculpe - nu se ştie exact cum. Dacă negi faptul că pe teritoriul tău ar fi existat centre de detenţia CIA, cum poţi proba acest lucru? Arătând un loc şi spunând: Aici n-a existat niciodată o închisoare în care au fost torturaţi talibanii?
Am toată stima pentru organizaţiile civice de genul lui Human Rights Watch, dar mult prea adesea campaniile lor se bazează pe zvonuri şi rareori pe probe. Acest enorm scandal, hrănit pe de-o parte cu anticipaţia pe care o inspiră americanii, în calitate de cea mai puternică naţie de pe glob, iar pe de alta, de foamea endemică a mess media pentru subiecte-şoc face, până una alta, victime colaterale. Şi una dintre ele suntem noi, românii. Tuturor celor care îmbrăţişează această teorie le vine ca o mânuşă faptul că, tradiţional, am cuplat - chiar cu servilism - tuturor ideilor 'licuriciului cel mare' şi dată fiind răsplata pe care am primit-o - aderarea la NATO peste program - suntem oricând dispuşi să acceptăm cele mai neobişnuite solicitări. În acelaşi timp, nobilul război global împotriva terorismului pare să facă posibil la Kogălniceanu sau Timişoara, ceea ce nu e posibil pe teritoriul Statelor Unite: metodele dure de interogare. Ceea ce n-ar accepta nici în ruptul capului la ei acasă, americanii pot tolera dacă se petrece în altă parte, iar CIA este specialistă în astfel de operaţiuni. O altă  direcţie din care acuzele la adresa României sunt bine alimentate, este aceea a rivalităţilor continentale, în special în rândurile noilor sosiţi. O eventuală eliminare a României ar mări raţia de subvenţie şi ajutoare a celor rămaşi, iar asta, în condiţiile propuselor reduceri, ar fi chiar pe placul unora dintre ţările care astfel nu pot stopa accesul ultimului val.
Iar mascarada pe care o joacă Uniunea Europeană în această privinţă ar trebui să devină jenantă: antiterorismul nu este o afacere exclusiv americană, dar americanii şi-au asumat toate riscurile, în numele tuturor. Şi atunci ce rost mai are, acum, mediatizarea în exces a tuturor acestor zboruri despre care nu se ştie nimic dar se bănuie totul, când ele au făcut parte dintr-un joc acceptat?
Şi cum singura dezminţire credibilă n-ar putea să vină decât de acolo de unde nu va veni, nu ne mai rămâne nouă, românilor, decât să privim partea amuzantă a lucrurilor: de ce să nu transformăm 'centrele de detenţie CIA' într-un brand turistic? Realizat eventual cu fonduri SAPARD - penitenciaroturism!