Participarea dlui Traian Bãsescu la Sesiunea ONU de la New York este, practic, prima sa prezenþã la o reuniune internaþionalã de un asemenea calibru. În America, aproape de unul dintre capetele axei sale preferate, dl Bãsescu se va integra în masa celor peste 170 de ºefi de stat ºi de guvern care onoreazã cu prezenþa lor lucrãrile forumului mondial.
Deobicei, astfel de manifestãri - la care au fost martori direcÞi, de-a lungul mandatelor lor, ºi ceilalÞi preºedinÞi - au constituit excelente prilejuri de lobby pentru România, În funcÞie de diversele obiective ale momentului. Deºi, deobicei, agenda oficialã nu este foarte densã, cea neoficialã marcheazã una dintre cele mai mari densitãÞi de Întâlniri bilaterale, mai mult sau mai puÞin publice, În care fiecare parte Încearcã sã-ºi sensibilizeze partenerii pentru o cauzã sau alta. Greul a fost dus, de regulã, de aparatul Ministerului de Externe, care a Încercat - ºi a reuºit de multe ori - sã gãseascã breºele necesare În programul liderilor mondiali pentru a asigura preºedinÞilor români contacte semnificative ºi demne de interes.
Nu ºtiu ce s-a întâmplat de data aceasta, dar cred cã avem de-a face cu un veritabil record. Într-un moment în care România are nevoie ca de aer de sprijinul marilor puteri pentru împlinirea obiectivelor sale vitale - între care integrarea europeanã deþine supremaþia - preºedintele nostru se întâlneºte ºi discutã doar cu amicul sãu Voronin, cel care i-a umplut crama de la Cotroceni ºi pe care încearcã inabil sã-l bage pe gâtul Europei înainte de a-ºi fi rezolvat propria sa problemã. Mai schimbã ceva vorbe ºi preºedintele Georgiei de care-l leagã o oarecare prietenie portocalie ºi cu preºedintele onorific al Ungariei. Formula folositã în discursul de plecare - 'voi avea întâlniri bilaterale cu un numãr destul de mare de ºefi de stat' - este în mod evident lipsitã de acoperire ºi încearcã sã mascheze sãrãcia realã a agendei pe care i-au alcãtuit-o cei de la Externe, dupã puterile ºi anvergura lor. Nu este, desigur, vina preºedintelui cã printre interlocutorii sãi anunþaþi nu se numãrã nici preºedintele american (cam cum ar trebui sã se împartã acesta pentru a-i întâlni pe toþi cei 170 de musafiri!), dar nici vreunul dintre ºefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeanã, în care nu vom intra, în nici un caz, doar cu sprijinul Basarabiei ºi al Georgiei.
Privind lucrurile la rece, preÂşedintele ar trebui sĂŁ se ĂŽntrebe doar dacĂŁ nu cumva aceastĂŁ crizĂŁ de interlocutori, mai vizibilĂŁ aici decât ĂŽn agenda primirilor la nivel ĂŽnalt din ultima jumĂŁtate de an, este rezultatul unor declaraĂžii relativ inabile referitoare la 'tainuri' Âşi la 'cadouri'. De exemplu...