Dacã n-ar fi fost reuniunea asta a ambasadorilor, aproape cã uitãm cã Þara are ºi un ministru de Externe. Aºa, Însã, ne-am dat seama cã dl Ungureanu existã ºi nu numai cã existã, dar emite ºi idei. Una dintre acestea - la care, e drept, a percutat cu o oarecare Întârziere - este aceea cã România are mari interese În zona Mãrii Negre. Aceastã idee atât de dragã ºefului - pe linie tematicã - al ºefului diplomaÞiei a pãrut sã rãmânã ascunsã undeva În cotloanele gândirii ungurene pânã când dinspre Cotroceni nu s-au primit semnale vecine cu candidatura la remaniere. Scãpat de pericolul primului val, ministrul se lanseazã acum În forÞã ca adept al axei binecunoscute, cât ºi a bazinului recunoscut ºi n-ar fi exclus ca În curând sã aflãm cã este ºi partizanul 'teoriei licuricilor', e drept, Într-o expresie ceva mai diplomaticã decât cea folositã de preºedinte la memorabila reuniune pe teme de politicã externã de la Golden Blitz.
Ministrul Ungureanu a apãrut În faÞa subordonaÞilor sãi menÞionând succesele obÞinute În Întinerirea personalului din minister (ºef de pluton - ambasadorul septuagenar Dunca), În orientarea mai pregnantã spre direcÞiile fundamentale de politicã externã pe care le-am pomenit mai devreme ºi În afirmarea diplomaÞiei româneºti ca o prezenÞã discretã pe toate scenele pe care este reclamatã prezenÞa sa.
Evident, criticii ministrului nu vor Întârzia sã contraatace, arãtând cã În 15 ani diplomaÞia româneascã n-a fost niciodatã mai puÞin activã ca acum, cã nu existã obiective concrete (cu excepÞia termenului de aderare, problemã În care ministrul nu are nici un dubiu cã va rãmâne 1 ianuarie 2007), cã ministerul a rãmas cu aceeaºi structurã anchilozatã ºi cã 'dinozaurii' au reuºit sã convingã noua putere cã fãrã ei nu se poate ºi politica româneascã lãsatã pe mâna unor juni imberbi se va Împotmoli iremediabil ºi aºa mai departe. ªi, probabil cã adevãrul, dacã acceptãm ideea cã existã ºi un adevãr mai general, e pe undeva pe la mijloc. Dar, indiferent din ce poziÞie ºi cum priveºti paharul realizãrilor ministrului Ungureanu, pentru mine un lucru rãmâne greu de ÎnÞeles: cum reuºeºte domnia sa sã adopte acest 'low profile' care merge pânã la a te Întreba dacã dânsul mai este ministru sau nu, În condiÞiile În care aceastã funcÞie a Însemnat un important vehicul de imagine pentru toÞi cei care au deÞinut-o. Cu atât mai mult cu cât aici imaginile se construiesc mai uºor. Vorba dlui Nãstase, cunoscãtor al problemei din interior: ca ministru de externe nu trebuie sã faci altceva decât ca la Întoarcerea În Þarã din diverse misiuni sã dai declaraÞii la presã ºi sã spui ce-ai fãcut, ce bine te-au primit cei pe care i-ai vizitat, cât de Încrezãtori sunt În progresul relaÞiilor bilaterale ºi cât de mult apreciazã contribuÞia României la bunul mers al treburilor mapamondului. Ei bine, dl Ungureanu pare cã nici chestia asta nu reuºeºte sã o facã. Fie din modestie, fie din consideraÞie pentru atribuÞiile prezidenÞiale În domeniu, fie...