Liberalii au declarat, plini de demnitate, cã nu vor vota moþiunea de cenzurã împotriva ministrului Macovei. Au fãcut-o aºteptând parcã sã fie aplaudaþi ºi recompensaþi pentru acest gest de þinutã moralã. Astfel, susþinutã de liberali ºi democraþi, alãturi de maghiari, doamna ministru s-a putut prezenta cu fruntea sus în aceastã încercare pusã la cale de cei care nu o prea au la suflet. Ar trebui sã înþelegem, de aici, cã domnia sa se bucurã de încredere ºi de preþuire din partea celor care o susþin. Sã fim serioºi: liberalii n-au ochi s-o vadã, democraþii s-au trezit cu ea pe cap via-Cotroceni, din ograda societãþii civile. Cât despre unguri, atâta timp cât îi lasã sã-ºi vadã de ale lor, n-au treabã cu ea. Nici n-o iubesc, nici n-o urãsc.
Susþinerea doamnei Macovei este, în ultimã instanþã, o manifestare de decenþã. Pãi, cum altfel ar veni sã-þi dai în gât propriul ministru? Sã spui cã nu e bun, dupã ce te-ai folosit de el oridecâteori ai avut ceva de reglat cu opoziþia? E ca ºi cum þi-ai denigra propriul copil, acceptând ideea cã e urât, neascultãtor ºi face numai prostii. Aºa ceva nu se face.
Doamna Monica Macovei este un caz aparte. Cum spuneam, domnia sa a venit din tradiþionala procuraturã comunistã, dupã o escalã fãcutã în avanposturile societãþii civile. Opiniile ºi convingerile ei au basculat violent dintr-o parte în alta a busolei. Ajunsã la minister, a uitat parcã peste noapte tot ceea ce predicase în legãturã cu independenþa justiþiei ºi cu controlul politic asupra acesteia. Primele lucruri pe care a dorit sã le facã au fost sã ia în mânã numirea magistraþilor ºi sã limiteze raza de acþiune a CSM-ului, cu care a intrat într-un lung rãzboi de uzurã. Acuzele ministrului (uneori justificate) s-au lovit de un veritabil zid de ostilitate, intervenþiile în favoarea sa ale preºedintelui nefãcând altceva decât sã-i mãreascã cota de antipatie. Pe cât de incomodã în relaþiile interumane din interior, pe atât de comodã s-a dovedit doamna Macovei în relaþia cu forul european, unde a câºtigat un susþinãtor necondiþionat în dl Franco Frattini. Ministerul Justiþiei a devenit marfã de export, cererea sa pe piaþa internã diminuându-se pânã la cote de alertã. Dacã n-ar fi prinºi în menghina jocului politic, liberalii lui Tãriceanu s-ar fi descotorisit de mult de ea. Dacã n-ar fi prinºi în acelaºi joc, ºi democraþii ar fi fost mai bucuroºi sã aducã în locul sãu un om cu care sã poatã avea o relaþie mai puþin tensionatã. Aºa, însã, 'blestemul Macovei' va continua sã apese asupra Puterii, dând apã la moara Opoziþiei.
|