Când a apărut mai limpede pe scena politică - şi asta s-a întâmplat cu puţin înainte de incidentele care l-au determinat pe Traian Băsescu să-i accepte demisia - Elena Udrea s-a prezentat ca o persoană independentă, cu o profesie clară şi cu o avere personală pe măsură. A respins din capul locului ideea că ar fi fost beneficiara statutului de nevastă a dlui Cocoş, un întreprinzător iscusit, susţinând că averea personală a realizat-o graţie talentelor avocăţeşti cu care s-a născut în Pleşcoiul copilăriei sale. N-am avut, atunci, motive să nu o credem. Emanciparea femeii este azi o realitate şi nu o politică forţată cum era pe vremuri. Iar dna Udrea - deşi nimeni n-o auzise sau văzuse în calitate de as al barei - nu îndreptăţea prea multe îndoieli. Arăta bine, era dezinvoltă şi câştigase încrederea fostului primar general încă de pe vremea când îl proteja de paparazzi la Golden Blitz, aşa că prezenţa sa la Cotroceni intra în logica lucrurilor. Mai puţin logică a apărut plasarea sa pe o funcţie importantă, precum aceea de şefă a Cancelariei şi, practic, prim consilier, lacunele de ordin politic şi geografic ieşind la iveală în cursul nefericitei sale apariţii la o emisiune de la care nu avea a se aştepta la menajamente. Legenda avocatului de succes Elena Udrea s-a făcut însă praf tocmai în momentul în care şi-a luat mai în serios ca oricând rolul de Ioana D'Arc a anticorupţiei şi de inamic hotărât al 'grupurilor de interese' care ar mişuna în jurul premierului. Demascările făcute în direct şi la oră de vârf au generat o firească contradicţie. 'Grupurile de interese' au început şi ele să-i scotocească prin biografie şi au descoperit lucruri interesante. Şi anume că avocatul de succes a primit, fără licitaţie, sarcina să apere RAPPS-ul în vreo 20 de procese, dintre care s-a prezentat doar la unul, pierzându-le în serie, dar încasând pentru această performanţă vreo două miliarde şi jumătate. Ceea ce este mai interesant este că aceste lucruri se întâmplau pe vremea când dna Udrea era deja colaboratoarea apropiată a lui Traian Băsescu, duşman de moarte al 'sistemului ticăloşit' de la care dânsa încasa miliardele. Şi le încasa nu în virtutea faptului că ar fi fost un avocat de succes, ci că ea însăşi făcea parte dintr-un foarte pragmatic grup de interese care reunea persoane cu identităţi politice antagoniste. Prietenia de afaceri a dlui Cocoş cu fostul secretar general al Guvernului, pesedistul Bejinariu era notorie, ca şi cu fostul ministru, tot pesedist, de la Administraţie, Oprea. Or, aceştia erau în măsură să învârtă între ei banii din care s-a înfruptat onoarea şi prestigiul doamnei Udrea, până la punctul de a declara, cu tupeu, că toate acele contracte au fost legale (lucru recunoscut de oamenii premierului actual) şi că nu are ce-şi reproşa. Dealtfel, nici şeful său pe linie de partid, Emil Boc, nu-i reproşează nimic, mandatând-o chiar cu încrederea sa, în înalta calitate de secretar executiv al partidului. 'Schema Udrea' este tipică pentru nenumărate alte situaţii în care 'grupurile de interese' au acţionat şi acţionează transpartinic, creând personaje cu autoritate dubioasă şi aruncându-le ostentativ în lupta pentru curăţenie morală în politică.