Aproape orice mânãrie, orice manevrã necinstitã este drapatã de guvernanþi în haina interesului public. Cine i-a asaltat pe domnii miniºtrii Vlãdescu de la Finanþe ºi Barbu de la Mediu, vorbind despre grija faþã de sãnãtatea oamenilor muncii care ar putea fi nevoiþi sã respire aerul îmbinat de noxele emise de rablele importate la mâna a doua, nu se poate sã nu fi fost impresionat. Iatã, îºi va fi zis cetãþeanul român, doi oameni care meritã încrederea noastrã, care nu pot dormi noaptea din cauza preocupãrii ca noi sã o ducem mai bine! Împresia era întãritã ºi de faptul cã invocata reglementare a subvenþiilor pentru maºini noi pãrea sã fie smulsã din buzunarele dumnealor personale, nu din ale noastre. Cei mai sceptici îºi vor fi zis cã este, practic, eterna obsesie a mânuitorilor de bani publici faþã de resursele bugetare ºi cã nu e un lucru prea grav dacã Vlãdescu&Barbu iau, haiduceºte, niºte bani de la cei care pot sã-ºi cumpere maºini pentru a-i da celor care umblã pe jos. Toatã impresia asta bunã a fost, însã, risipitã de intervenþia preºedintelui PD, dl Emil Boc, titular al alianþei de nezdruncinat dintre liberalul Vlãdescu ºi democrata Barbu. Dânsul a ieºit în public ºi a zis, verde, cã ei, democraþii nu sunt de acord cu acest nou bir pus în cârca celor nevoiaºi, care n-au bani de maºinã nouã. Hopa! E ceva putred în Danemarca Alianþei! Care va sã zicã, existã o neînþelegere între hrãpãreþii de liberali ºi generoºii democraþi, de care doamna Sulfina, ocupatã pânã peste cap cu politica de mediu nu apucase sã afle. Deci, este o manevrã necinstitã a oamenilor lui Tãriceanu, nu ºi a oamenilor lui Bãsescu! Aºa stau lucrurile! De fapt, nu e vorba de o chestiune liberalã sau democratã. Este vorba, pur ºi simplu de interese. ªi de bani. Privaþi, dar obþinuþi pe cãi publice. Dupã cum bine-l aratã CV-ul, dl Vlãdescu este un servitor credincios al interesului grupului de amici din care face parte ºi premierul Tãriceanu, reputat dealer de maºini noi; de unde ºi renumele sãu de Cãlin Popescu-Tãriceanu-Citroen. Ba, premierul a fost, ceva vreme, ºi preºedintele Asociaþiei importatorilor de autoturisme. Care este interesul principal al importatorilor? Sã îngenuncheze concurenþa - cea specializatã în importuri sau în comercializarea second-hand. Cum se poate face acest lucru mai bine decât printr-o prevedere legalã, inclusã în codul fiscal, prin care sã se invoce superioare interese generale? Nicicum. Atâta timp cât taxa de înmatriculare pentru o maºinã veche va fi mai mare decât costul uneia noi, succesul importatorilor - ºi a afacerilor acestora - este garantat. Cum se face însã cã abia acum, dupã luni de zile de la includerea acestor prevederi în codul fiscal, reacþioneazã popularii dlui Boc? E foarte simplu: e momentul în care lunga ºi surda bãtãlie dintre aliaþi trebuie cumva tranºatã. Când se pune cel puþin problema paritãþii pentru eventualele liste europene, între cele douã partide. Dacã nu chiar - vorba pãcãtosului - problema unor alegeri anticipate.