Când, prin '90-'91 dacã-mi aduc bine aminte, s-a organizat prima ediÞie a 'Balului de Cristal' reacÞia majoritarã a fost una de respingere cu indignare. Pentru o Românie care venea din egalitarismul pãgubos al comunismului, orice Încercare de etalare a bunei stãri reprezenta o jignire la adresa celor mulÞi ºi lipsiÞi de cele trebuincioase. Societatea româneascã nu se lãmurise Încã pe ce fel de drum urma sã o apuce ºi În mintea majoritãÞii mai stãruia, captivã, imaginea 'multilateral dezvoltatã' a unei lumi mai bune pentru toÞi, laolalaltã. Privite din perspectiva zilei de astãzi, strãlucirea ºi luxul evenimentului pãlesc considerabil, la fel de mult cum pãleºte ºi aura celor care se considerau - ºi Îi consideram - atunci ca fiind bogaÞi. Nu ºtiu dacã vreunul dintre exponenÞii noi clase a rezistat pentru a-ºi gãsi un loc mãcar În 'Topul 300' al zilelor noastre, dar cu siguranÞã cã mulÞi reprezentanÞi ai clasei de mijloc actuale s-ar distra copios trecând În revistã averile bogãtaºilor primilor ani post-revoluÞionari, averi fãcute de cele mai multe ori din business-uri mãrunte, oarecare, de tipul 'cumpãr ieftin ºi vând scump'. Zilele trecute s-a deschis, la Bucureºti, 'Luxury Show'. O Încercare cel puÞin temerarã În sine - nu mai vorbesc de relativa imprudenÞã de a-i acorda un spaÞiu de dimensiunile pavilionului central de la Romexpo! Acelaºi În care Încãpeau, pe la Începuturile firmei conduse acum de George Cojocaru, aproape toate 'realizãrile economiei naÞionale', o vitrinã intangibilã pentru flãmânzii de bunuri elementare care eram pe atunci. ªi, totuºi, pavilionul s-a umplut cu produse de lux În valoare de peste 300 milioane de euro, care la finele târgului au fost În marea lor majoritate achiziÞionate de cãtre cumpãrãtorii cu conturi grase În bãnci. Lumea care s-a perindat prin standuri n-a mai avut reacÞia de respingere sau de revoltã, din urmã cu 15-16 ani. Oamenii ºi-au lãsat imaginaÞia sã zboare ºi s-au bucurat mãcar de vederea unor lucruri pe care nu le mai zãriserã decât În paginile revistelor ilustrate. Nu mai este un secret, de câÞiva ani, cã unul dintre cele mai sigure ºi Înfloritoare business-uri este cel cu produse de lux. Aici, majoritatea celor care au avut curajul sã parieze pe cumpãrãtorul autohton au câºtigat. S-a format, la suprafaÞa societãÞii, o pojghiÞã de oameni cu bani care simt acut nevoia sã-ºi etaleze mai noua bogãÞie, iar parada de bijuterii, ceasuri, haine de firmã, maºini ºi amante costisitoare este, Încã, singura modalitate pe care o cunosc ºi pe care o folosesc, creând, În cluburi private ºi pe la manifestãri mondene un soi de lume paralelã. Un Irinel Columbeanu plimbându-se cu ciudatul vehicul pe douã roÞi pe culoarele pavilionului nu mai ºocheazã pe nimeni: este În nota acestei noi lumi. Mai puÞin obiºnuitã a fost pentru vizitatori, absenÞa politicienilor: nu cã unii din ei ar fi atât de sãraci sã nu-ºi permitã sã aspire la câte ceva din galantare. Ci pentru cã au ÎnvãÞat cã, uneori cel puÞin, este bine sã nu-Þi ºochezi alegãtorii prin opÞiuni extravagante, de genul acestui 'Luxury Show'. Lucru pe care În urmã cu 15-16 ani nu-l ºtiau Încã...