Vânzolelile din viaþa noastrã politicã au dat naºtere unui animal ciudat, cu cinci capete, zece picioare ºi o idee fixã. Cele cinci capete aparþin unui actual consilier prezidenþial, bãgat pânã la gât în politicã ºi fost preºedinte de partid, funcþie pe care a obþinut-o printr-un soi de puci paºnic pe care l-a dat predecesorul sãu, aflat în crizã de autoritate ºi personalitate; fostul preºedinte pucist, a cãrui principalã faptã politicã a fost lãsarea în ofsaid a fostului preºedinte Constantinescu, cãruia i-a retras sprijinul liberal pentru realegere, forþându-l sã se retragã; fostei purtãtoare de geantã a fostului preºedinte (retras la rândul lui dintr-o competiþie prezidenþialã pe motive de sãnãtate) avansatã în mod spectaculos la rangul de parlamentar; un parlamentar june belicos, a cãrui unicã faptã memorabilã rãmâne darea spre publicare a stenogramelor PSD în ultima campanie electoralã; ºi un fost parlamentar, eºuat în tentativa de a-ºi reînnoi mandatul prin plasarea sa pe primul loc neeligibil al listei. Ce i-a strâns împreunã pe aceºtia cinci ºi i-a fãcut sã se caþere pe o platformã de unde þipã ca din guri de ºarpe? Nimic altceva decât persecuþiile ºi torturile morale la care ar fi fost supuºi de cãtre actualul preºedinte al partidului, Cãlin Popescu Tãriceanu pe nume, un cvasi-anonim în partid pe vremea când unii dintre ei erau mari, ºi beneficiar neaºteptat al accidentului suferit de Stolojan pe ºoseaua candidaturii prezidenþiale. Unuia nu i s-a mai arãtat respectul cuvenit unui 'fost', fiind ignorat pe motivul formal cã aflându-se în solda unui preºedinte, ºi democrat pe deasupra, n-ar prea mai avea nimic de spus în materie de probleme interne liberale; al doilea a fost ºi el ºi mai ignorat, toate ideile emise fiindu-i taxate ca elucubraþii ale unui avocat fãrã clientelã; cea de-a treia a fost dublu persecutatã, soþul fiindu-i dat afarã de la guvern, pentru cã se lua în gurã cu ºefii, iar ea fiind lipsitã de sprijin politic pentru ºefia de comisie pe care o deþinea la parlament; al patrulea, suspendat pentru prea desele cârâieli la adresa preºedintelui, din cauzã cã fusese lãsat pe dinafarã la funcþii; iar al cincilea, pentru cã nemaifiind bãgat în seamã a vrut sã se remarce într-un fel ºi n-a avut la dispoziþie decât calea frondei. Platforma lansatã la Piteºti - era mai potrivit Ploieºtiul lui Caragiale - are, cum spuneam, o singurã idee, ºi aceea fixã: necesitatea luptei împotriva lui Tãriceanu, cel care prin eliminarea lor duce de râpã partidul. În subsidiar, a mai apãrut ideea unui 'pol al dreptei' care, nu se ºtie din ce motive, ar trebui sã se coaguleze taman în jurul lor, al celor cinci. Furtunã într-un pãhãrel cu apã, acþiunea aceasta poate cã ar fi avut vreo ºansã dacã n-ar fi omorât-o în faºã tocmai ºeful liberalilor europeni, aflat ca din întâmplare la Bucureºti tocmai când se dãdeau de ceasul morþii excluºii! În termeni fãrã echivoc, acesta a deplâns acþiunea considerând-o fãrã obiect, sub privirile jenat-mulþumite ale dictatorului Tãriceanu. Una peste alta, aceastã acþiune temerarã îngroapã în ridicol nu doar pe protagoniºi, ci o întreagã clasã politicã preocupatã parcã doar de spãlarea rufelor murdare în public, taman cu vreo douã trei luni înainte de marele pas.