Ieºirea la rampã a dlui Ticu Dumitrescu, cu acuzaþiile lansate în toate direcþiile ºi cu relaþii care privesc instituþia în ansamblul sãu, nu reprezintã altceva decât o nouã fazã a disoluþiei ºi a pierderii de autoritate pe care o cunoaºte instituþia. De la schimbarea 'gãrzii' - cu scandalul de un penibil absolut care a însoþit alegerea - democraticã ºi legalã - a noului preºedinte, ºi deciziile aiuritoare luate în continuare prin intervenþia premierului ºi a preºedintelui - CNSAS-ul este un soi de corabie în derivã, populatã cu zece naufragiaþi dintre care fiecare s-ar vrea cãpitan, deºi nimeni nu are habar de principiile navigaþiei. Instituþia a ajuns un pretext pe seama cãruia veleitari de aici îºi fac imagine. Deºi are un preºedinte-numit, nu ales - deºi a desemnat chiar un purtãtor de cuvânt, fiecare membru îºi întocmeºte ºi realizeazã propria sa agendã. Fiecare dintre cei zece convoacã conferinþe de presã, debitând vrute ºi nevrute. Consiliul nu mai este guvernat de nici o regulã. În afara oricãrei reguli s-a situat ºi conferinþa de presã a dlui Ticu Dumitrescu. Dl Ticu este un simplu membru - cum ºi-a ºi dorit sã fie, dupã ce a ratat în mod penibil alegerea sa în fruntea Colegiului - ºi în aceastã calitate nu are mai multe drepturi ºi atribuþii decât ceilalþi nouã. Cu toate acestea, domnia sa a luat tonul unui ºef care, sãtul de indisciplina din jur, trece la mãsuri ferme. Îl urecheazã pe Cazimir, îl ignorã pe Secaºiu, îl manipuleazã pe Dinescu ºi-i dispreþuieºte pe restul. Emite idei care, cel puþin, deocamdatã, n-au nici o legãturã cu regulamentele de funcþionare a Consiliului ºi defineºte în manierã proprie termenii ºi noþiuniule de lucru. Este un comportament aberant, pe care nu-l justificã nici mãcar faptul cã instituþia în care lucreazã este rezultatul unei iniþiative a sa de pe vremea când era parlamentar. Acum este a statului ºi nu poate fi retrocedatã atunci când i se nãzare dlui Ticu. Vânjoºenia dlui Dumitrescu se aratã dupã exact douã luni de când domnia sa - plãtit cu leafã regulatã - n-a mai dat pe la serviciu, având grijã sã nu fie prezent în momentele în care s-au luat decizii aberante pe care, cine ºtie, prezenþa sa le-ar fi putut corecta. Acum vine ºi le veºtejeºte ºi spune cã Colegiul ºi-a pierdut iremediabil credibilitatea. Pãi, dacã lucrurile stau aºa, în bunã mãsurã este ºi domnia sa vinovat, pentru cã prin acþiunile sale a introdus în instituþie un spirit de 'Piaþã a Universitãþii', cu contestaþii perpetue ºi cu punerea sub semnul întrebãrii a oricãrei autoritãþi. Cu tot respectul pentru faptele sale bune - câte vor fi fost - dar dl Ticu Dumitrescu este la fel de depãºit de evenimente ca ºi cei pe care-i acuzã cu o autoritate care-i lipseºte cu desãvârºire.