Tot în aceastã paginã, colegul de comentarii Iosif Boda abordeazã tema la care am sã mã refer ºi eu, fãcând-o dintr-un unghi particular-emoþional, dând dovadã de o suspectã solidaritate cu partenerul de emisiune TV, din cauza cãruia a ºi intrat mai devreme în vacanþã. El spune cã abia aºteaptã sã-l revadã ºi sã-l reaudã pe un post TV sau radio, pe Carol Sebastian, ziaristul cu care Televiziunea Românã a întrerupt contractul de colaborare din cauzã cã acesta a fost 'deconspirat' ca informator al Securitãþii. Probabil cã a fost un ºoc nu doar pentru dl Boda, sã se constate cã unul dintre cei mai aprigi adversari ai comunismului ºi securismului, care ºi-a pus debitul verbal în slujba veºtejirii statului totalitar ºi a odioasei instituþii care-i asigura protecþia, a fost 'cununat' cu acte-n regulã cu acestea ºi cã îndelungatul sãu demers 'contras' s-a produs fãrã sã se fi pronunþat mãcar un divorþ formal. În sensul cã dl Sebastian a trãit ºi activat în toþi aceºti 17 ani ca unul dintre cei mai îndârjiþi denunþãtori ai practicilor de tristã amintire, pãstrând pentru sine secretul 'pactului' ºi sperând, probabil, cã documentele doveditoare se vor fi rãtãcit pe undeva, fãrã urmã. Bãnuiesc cã este greu, chinuitor, sã trãieºti cu o astfel de teamã în sân, mai ales când ceea ce faci cotidian poate fi contrazis, aneantizat atât de simplu ºi de categoric! Am citit în ziarul care se poate mândri cu faptul cã a avut ºi el un redactor-ºef-informator (cazul nu e singular) un lung ºi lãcrimos interviu în care Carol Sebastian descrie presiunile la care ar fi fost supus pentru a deveni informator. Bãnuiesc cã nu i-a fost uºor ºi mã gândesc cum ar fi reacþionat oricare altul la o astfel de împrejurare. Dar Securitatea n-a avut ambiþia sã facã din fiecare român un informat. I-a fost suficientã tehnica prin care a inoculat ideea cã oricine din jurul tãu te poate fi denunþa pentru nu importã care pricinã. I-a fost suficient sã-i selecteze pe cei pe care i-a considerat a fi cel mai apþi pentru o asemenea calitate ºi dl Sebastian s-a numãrat, probabil, printre aceºtia. Însãºi lunga sa tãcere o dovedeºte. Cât despre apetitul sãu critic, orice psiholog l-ar putea defini lesne: este complexul curvei care, devenitã peste noapte cãlugãriþã, îºi dedicã viaþa denunþãrii pãcatului. Am mai vãzut astfel de cazuri: în Piaþa Universitãþii a înflorit specia foºtilor activiºti, deveniþi democraþi convinºi peste noapte. Presa n-a fost nici ea scutitã de astfel de cazuri, pânã la Sebastian. ªi nu va fi chiar ºi dupã. Pentru cã povestea dalmaþienilor de presã este departe de a se fi încheiat. Surprinzãtor cu adevãrat nu este decât faptul cã, preponderent, aceºtia fac parte dintre cei mai harnici susþinãtori ai puterii portocalii ºi dintre cei mai vajnici critici ai opoziþiei, presupusã moºtenitoare a sistemului comunist. Eu unul nu am aºteptãri de la colegul Carol Sebastian. E treaba lui ºi a celor care sunt dispuºi sã-i dea de lucru, pentru a-ºi continua, mai convingãtor, poate, pledoaria deontologicã. ªi, poate cã dl Boda va avea chiar norocul sã colaboreze ºi în continuare cu dânsul. E treaba lor, atâta timp cât o fac în calitate de persoane care nu reprezintã sau implicã o instituþie a statului care ºi-a propus, programatic, lustraþia ºi deconspirarea.