Premierul Tãriceanu a avansat cea mai originalã soluþie de rezolvare a conflictelor de muncã, dintre toate câte au fost utilizate pânã acum, iar ideea sa ar merita sã fie brevetatã dacã se constatã, printr-o cercetare riguroasã, cã deþine paternitatea acestui patent.În stilul sãu, ce devine tot mai inconfundabil, dl Cãlin le-a spus greviºtilor de la cãile ferate cã cererile lor ar putea fi rezolvate dacã publicul cãlãtor va fi de acord cu majorarea tarifelor. Dacã vã veþi încorda puþin memoria veþi ajunge la concluzia cã, cel puþin pe meleagurile dâmboviþene, nimãnui nu i-a mai dat prin cap aºa ceva, deºi conflicte de muncã au fost cu carul, iar soluþiile s-au lãsat cãutate cu lumânarea.Sindicaliºtii au respins propunerea premierului ca fiind neserioasã. Dar dacã o acceptau? Cum s-ar fi procedat atunci? Care ar fi fost metoda prin care s-ar fi putu obþine rãspunsul cãlãtorilor?Sincer sã fiu, nu vãd o altã metodã decât cea a unui ref erendum. Cu o întrebare la care sã se rãspundã prin da ºi nu: vreþi sã se majoreze tarifele la cãlãtoria pe calea feratã?De organizarea referendumului s-ar fi putut ocupa dl ministru Dobre (altminteri un om serios, chitit pe treabã, nu pe fãcut valuri prin plimbarea câinilor ºi prin vândut blana ursului din pãdure, precum colegul sãu, distinsul forestier Flutur), iar la treabã i-ar fi putut pune pe angajaþii ministerului pe care greva îi lãsa cu timp liber. Cu pregãtire cu tot, cu numãrarea voturilor de cãtre o comisie electoralã numitã ad-hoc ºi cu termenul pentru introducerea contestaþiilor, toatã treaba ar putea fi isprãvitã în vreo douã sãptãmâni. Iar în situaþia în care publicul cãlãtor va zice 'da' - nici o problemã: ministrul are mânã liberã din partea premierului sã satisfacã toate exigenþele greviºtilor. Dacã nu, nu! În felul acesta s-ar crea ºi mecanismul prin care toate protestele sociale ce se vor manifesta de-acum înainte vor putea fi rezolvate prompt ºi eficient, dupã 'metoda Tãriceanu'.