Dacã ne uitãm cu atenÞie În urmã, episodul cu 'lovitura de partid' a lui Corneliu Ciontu apare ca prima crizã majorã din istoria partidului fondat ºi condus cu autoritate de Corneliu Vadim Tudor. Epurãri au mai fost, unele chiar violente, dar fãrã ca ele sã lase urme notabile În structura ºi În ponderea de piaÞã a formaÞiunii. Dependent de Vadim, partidul a crescut ºi a scãzut odatã cu conjuncturile care l-au pus pe acesta În situaÞii mai favorabile sau mai delicate.Cu Ciontu lucrurile stau oarecum altfel, faÞã de tot ceea ce s-a Întâmplat pânã În prezent. Personaj ºters, lipsit de charismã, acesta s-a evidenÞiat - ca ºi alÞii - printr-un devotament total faÞã de tribun, cãruia Îi datoreazã Întreaga sa carierã politicã. El s-a diferenÞiat Însã de ceilalÞi prin mesajele mai ponderate pe care a reuºit sã le desprindã din discursul radical al ºefului ºi sã le transmitã mai departe. Ani la rând, În Parlament, Ciontu a fost omul cu care se putea discuta, se putea negocia ºi ajunge la o soluÞie pe care contactul direct cu Vadim n-ar fi permis-o. Ajunsese chiar sã simbolizeze, Într-un fel, 'PRM-ul cu faÞã umanã' ºi Vadim s-a folosit din plin de aceste calitãÞi. Este, În cele din urmã, chiar explicaÞia faptului cã În tentativa de a dobândi o onorabilitate de tip european ºi printr-o retragere strategicã din prima linie, Vadim l-a ales chiar pe Ciontu sã-i Þinã locul, cu convingerea cã acesta nu are nici veleitãÞi ºi nici capacitatea de a-i pune În pericol supremaÞia În partid. Cu tot scandalul declanºat din Muntenegru, continuu sã cred cã n-a fost vorba decât de regizarea unei manevre spectaculoase prin sacrificarea unui pion care, oricum, nu conta pe eºichier. Ciontu nu este un Buharin, iar Vadim seamãnã cu Stalin doar În privinÞa unor metode, nu ºi a soluÞiilor. Aruncarea peste bord a lui Ciontu Într-o manierã care este, dealtfel, proprie mai tuturor formaÞiunilor noastre politice, democraÞia de partid nefiind decât o teorie, s-a vrut un semnal de regenerare a unui PRM moleºit atât de o perspectivã europeanã mai concretã cât ºi de preluarea ºi confiscarea mesajelor radicale de cãtre Însuºi preºedintele Bãsescu.Ciontu ameninÞã cu formarea unui nou partid. Nu cred În reuºita sa. Nu are nici forÞa ºi nici mesajul necesar. Un PRM cuminte nu mai e PRM. Iar Ciontu nu aduce nici pe departe cu un Vadim, capabil sã-l salte ºi sã-l distingã În faÞa electoratului. 'Criza Ciontu' va rãmâne un episod ca oricare altele, din istoria unui partid cu vârfuri neaºteptate dar ºi cu descreºteri spectaculoase.