Tot mai captivat de măiestria profesională a serviciilor secrete româneşti, preşedintele Băsescu nu s-a putut reţine în a le releva contribuţia la 'bunul' mers al celulei de criză care se ocupă de problema ostaticilor.'Serviciile şi-au făcut datoria!' - a zis preşedintele şi subliniind faptul că au reuşit destul de repede să stabilească un canal de contact cu răpitorii, ne-a dat să înţelegem că ele duc greul tratativelor şi, dacă povestea se va rezolva cu bine, o parte din merite vor fi şi ale domnilor Timofte şi Fulga, cei de care dl Băsescu nu se poate despărţi cu nici un preţ.Întrebarea care se iţeşte numaidecât este: oare? Oare chiar şi-au făcut datoria? Cum şi-au făcut-o?Şi, aproape fără să vrei intri în meandrele concretului. Ce-au făcut serviciile ca să stopeze din start această aventură, dramatică şi pentru cei trei plus unul şi pentru noi toţi? Zic ei că Hayssam era monitorizat atent şi continuu. Este, deci, imposibil să nu fi ştiut detalii ale călătoriei şi condiţiile în care urma să se facă aceasta. De ce nu l-au informat imediat pe preşedinte, care ar fi putut interveni şi stopa din faşă această afacere care-i scoate peri albi? De ce nu le-au semnalat ziariştilor înseşi enormele riscuri la cer se supuneau? Unde a fost acţiunea preventivă a serviciilor secrete? Cum au protejat ele interesul şi siguranţa naţională?Asta pe de o parte. Pe de alta, mă-ndoiesc că serviciile noastre secrete ar fi atât de dibace încât să găsească acul în carul cu fân al Bagdadului. Dacă a existat un contact cu răpitori, acesta se datorează răpitorilor înşişi. Serviciile n-au făcut altceva decât să beneficieze de această oportunitate şi să-şi asume nişte merite pe care nu le au.Criza irakiană este prima încercare serioasă prin care trec serviciile noastre de informaţii. În faţa căreia se dovedesc neputincioase, nu doar prin specificitatea cazului, ci prin ruperea lor de o realitate în continuă mişcare. Antiterorismul românesc este încă tributar oamenilor şi metodelor de pe timpul lui Ceauşescu, când România avea o situaţie privilegiată şi când ameninţările erau ori întâmplătoare, ori indirecte.Acum avem de-a face cu o ameninţare directă. Căreia nu-i putem răspunde altfel decât prin aşteptare...