Sub conducerea cu mânã de fier a lui Bãsescu, þara se întoarce spre o formulã mai potrivitã tradiþiilor sale, separaþia puterilor în stat dovedindu-se încã, o formulã puþin viabilã. 'Centrul vital al întregii naþiuni' se mutã la Cotroceni, unde se iau toate deciziile ºi de unde pleacã toate semnalele. Indiferent la critici, preºedintele îºi asumã toate responsabilitãþile, subsumând ansamblul mecanismelor guvernamentale prioritãþilor sale asumate în campania electoralã.Nu doar din acest punct de vedere, plasarea crizei ostaticilor între prioritãþi ºi stabilirea 'celulei' de acþiune în dealul Cotrocenilor este o acþiune perfect justificatã. Lipsa de precedente - România nu a mai trecut printr-o asemenea situaþie - conduce cãtre tipuri de acþiune pe care finalitatea le va confirma sau le va infirma. Cert este cã, în acest mod, preºedintele ºi-a asumat cu curaj o enormã responsabilitate: cea a unui eventual eºec. Altcineva, mai prevãzãtor cu propria sa imagine, n-ar fi riscat atât ºi ar fi lãsat, probabil, rãspunderea celor direct implicaþi - ºefii serviciilor secrete, miniºtrilor de interne ºi de externe, premierului chiar. Nu este, însã, cazul lui Bãsescu. Într-un fel el calcã pe urmele lui Constantinescu, asumându-ºi prin instituþia pe care o reprezintã, responsabilitatea unor acþiuni care nu-i revin, prin lege. Purtãtoarea sa de cuvânt a fost destul de explicitã când a lãsat sã se înþeleagã cã decizia arestãrii lui Hayssam a fost, practic, luatã acolo, pentru eventualele conexiuni ale acestuia cu rãpirea ziariºtilor. Cã motivul concret al reþinerii este altul, e pânã la urmã o chichiþã de care nu se mai agaþã nimeni dacã se va dovedi, în final, implicarea acestuia în rãpire.Important cu adevãrat este, însã, un alt aspect. ªi anume pericolul unei viitoare dependenþe de un astfel de mod de acþiune. Sãtul de indiferenþã - sau de eficienþa relativã a organismelor direct responsabile - Bãsescu ºi-ar putea asuma tot mai frecvent autoritatea prezidenþialã, peste capul celei executive sau a celei judecãtoreºti. Iadul este pavat cu bune intenþii. ªi Ceauºescu credea cã acþioneazã în numele întregului popor ºi a intereselor sale, atunci când dãdea preþioasele-i indicaþii...România resimte lipsa unei maniere autoritare în reglarea complexelor probleme cu care se confruntã. Drumul de la autoritate la tentaþia formulelor dictatoriale este, uneori, foarte scurt ºi tocmai o asemenea situaþie a avut în vedere regula democraticã a separaþiilor puterilor. Care, la noi, a adus mult prea adesea, cu separaþia neputinþelor.