Dl Gheorghe Flutur, Încã proaspãtul ministru al Agriculturii, a vrut sã se facã simpatic presei mãrturisind cã prin anii '90, când se ducea la neamuri În Germania, obiºnuia sã munceascã la negru, pentru a face rost de un ban În plus. Domnul ministru voia, de fapt, sã spunã cã nu e nici o ruºine sã munceºti ºi cã, oricum, este preferabil sã calci niºte legi lucrând ºi nu furând sau fãcând alte rele, cu care compatrioÞii noºtri ne-au obiºnuit din plin. Numai cã, venitã din partea unui ministru al unui guvern care peste vreo lunã vrea sã semneze acordul de integrare Într-o Uniune Europeanã care se luptã din greu tocmai cu fenomenul muncii ilegale, chestia asta 'sunã ca dracu' - vorba unui ilustru precursor guvernamental al dlui Flutur. Este, dacã vreÞi, o confirmare a convingerii cã românii nu Þin cont de nici o regulã când e vorba sã punã mâna pe un ban. Nu numai cã dl Flutur Încãlca o lege a Germaniei, inclusiv a Uniunii, dar nu Þinea cont nici de reglementãrile interne din vremea respectivã, când solicitarea unei vize de turist nu putea fi sinonimã cu una de ºedere pentru a munci.Desigur cã aceastã concluzie poate fi catalogatã drept o exagerare. La urma-urmelor, dl Flutur n-a fãcut altceva decât ceea ce fãceau zeci de mii - dacã nu sute - de români, Într-o vreme când acasã situaÞia era grea ºi neclarã. Se descurca fiecare cum putea, ºi asta - vizita la neamuri, Îmbinatã armonios cu un stagiu de lucru pentru vreun neamÞ dispus sã Înºele statul - era una dintre reÞetele preferate. Ceea ce nu constituie o exagerare este temerea cã o persoanã cu principii atât de relaxate, odatã ajunsã ministru, va fi oricând dispusã sã Închidã ochii sau sã nu se formalizeze de lucruri sau situaÞ ii pe care le poate considera mai degrabã slãbiciuni omeneºti decât Încãlcãri ale legii. Or, În Uniunea Europeanã, o astfel de gândire, mai ales la vârf, nu este posibilã. Sau, dacã este posibilã, nu e acceptatã ºi acceptabilã. Aºa Încât mica confidenÞã a dlui Flutur se poate transforma oricând, dacã nu Într-un scandal, cel puÞin Într-un element de suspiciune faÞã de sinceritatea angajamentului românesc.