De 15 ani în coace clasa politică practică - fără succes - o probă nesportivă: încălecarea postului public de televiziune.Considerat, la începuturile libertăţii sale, drept cel mai eficient vehicul pentru interesele proprii, el a făcut obiectul unei duble dispute: în exterior şi în interior. În exterior, puterea care încă nu-şi rafinase mijloacele de acţiune, era asaltată de o opoziţie agresivă care, înarmată cu sloganul 'cu televizorul minţiţi poporul', dorea să-şi manifeste influenţa şi demersurile prin intermediul acesteia. În interior, personalul televiziunii, împărţit şi acesta după interesele membrilor săi marcanţi, lupta la baionetă pentru a înlătura sau pentru a pune mâna pe segmentele importante, luptă în care 'sindicatele libere' şi cele nelibere se manifestau inclusiv prin bruierea sau piratarea emisiei. De fapt, toată această bătălie nu se va duce pentru televiziune, în ansamblul său (unele dintre departamente fiind deja în mâna 'opoziţiei') ci pentru cucerirea redutei principale: actualităţile. Această dispută a dat naştere şi primelor televiziuni alternative (încă înainte de apariţia CNA-ului) unde s-au rodat unii dintre cei care aveau să devină mai târziu vedete pe diferitele posturi private. Tentativele de 'încălecare' a televiziunii publice au venit, concomitent, din ambele direcţii ale spectului politic dar mai ales din partea Puterii, niciodată suficient de sigură că va avea în ea un aliat de nădejde în viitoarele bătălii electorale, efectul acestor încercări fiind, de regulă, redus sau nul. Dar în 1997 s-a manifestat şi fenomenul epurărilor, noua putere dând cu mătura prin studiouri şi aducând oameni noi al căror devotament lipsit de discernământ a devenit rapid contraproductiv. Fenomenul s-a continuat în 2001, când 'noul val' civic s-a întors la uneltele sale şi când doar o parte dintre cei epuraţi s-au mai întors. O veritabilă cotitură a avut loc - paradoxal - în momentul în care PSD-ul a decis să pună la cârma instituţiei un 'om de încredere'. Valentin Nicolau, fost editor, consilier personal al lui Adrian Năstase - o carte de vizită nu doar necesară dar şi asigurătoare. Menagerul care condusese cu succes o afacere privată şi - a demonstrat abilităţile şi în acest sector: sub 'domnia' lui TVR a ieşit din lunga letargie în care o cufundaseră predecesorii, recâştigând din autoritatea şi audienţa pierdute în faţa posturilor comerciale private. TVR - cu toate cele patru canale ale sale - a reintrat în joc, câştigând puncte şi în prestaţia profesională şi în cea de piaţă. Acestă schimbare i-a întărit şi directorului general poziţia, scoţândul de sub umbrela protector - dominatoare a partidului . Echidistanţa sa tot mai pronunţată n-a fost pe placul Puterii, care în preajma alegerilor i-a dat un avertisment, prin respingerea raportului de activitate. Cu toate presiunile exercitate TVR, n-a mai fost un vehicul electoral ba, din contră, sa plasat în prima linie ca echidistanţă, în faţa competitorilor săi angajaţi în prestaţii partizane. Îi dau dreptate lui Valeriu Nicolau care avertizează (în faţa unor contestaţii cu caracter mai degrabă civil decât profesional) că toţi cei care au încercat să 'încalece' televiziunea naţională au sfârşit prin a pierde. Ceva.E timpul descălecării.