Dacã doamnei ministru Mona Muscã i se pare cã sediul Ministerului Culturii este nefuncþional ºi cã s-au bãgat prea mulþi bani în el, este firesc ca domnia sa sã doreascã sã-l schimbe, chiar dacã pentru asta se vor cheltui de douã ori mai mulþi bani, pentru cã un sediu nou costã, nu-i aºa, ºi mai ºi trebuie amenajat pentru a deveni funcþional. Dar ce conteazã toate astea când prin gestul tãu pui în operã o promisiune electoralã, ºi anume, faptul cã pe când era membru în comisia de culturã a Parlamentului, doamna deputat Mona Muscã a protestat împotriva amenajãrii sediului ministerului Culturii într-o clãdire ce aparþinea Muzeului Satului! Nu poþi sã stai, ca ministru, într-o constucþie pe care ai criticat-o ca deputat. Chestie de principiu, ºi unde e vorba de principii, banii nu mai conteazã.Dealtfel, sindromul acesta al miniºtrilor care dispun cam cum doresc ei de locaþiile ministerelor de resort nu este nou. Un alt (fost) ministru n-a avut nici o emoþie sã bage vreo 80 de milioane de dolari în reparaþiile ºi modernizãrile de la Ministerul Industriei. Nu conta cã cu banii ãºtia s-ar fi construit nu unul, ci douã sedii ultramoderne de ministere. Ambiþia de a moderniza - cu orice preþ - a fost mai puternicã ºi iatã cã astãzi junele ministru Codruþ ªereº se mutã într-un minister de 80 de milioane, în care n-a prea gãsit însã mobilã. Asta era închiriatã zice-se, de pe la o regie.Reiese din aceste douã mici exemple imaginea unei democraþii dusã dincolo de limitele democraþiei, în care titularul departamentului devine mai ceva decât un proprietar având mânã liberã sã mute, sã construiascã, sã doteze ºi sã redoteze dupã cum are el chef la un moment din viaþã. În timp ce unii dintre noii miniºtri se mulþumesc sã schimbe locul tablourilor de pe pereþii birourilor, alþii schimbã ministerele cu totul. Nu pun la îndoialã buna credinþã a doamnei ministru Muscã. Pun însã la îndoialã corectitudinea ºi valabilitatea unui sistem care face posibile asemenea operaþiuni costisitoare ºi, pânã la urmã inutile, atâta timp cât, de pildã, teatrul de Operetã abia a ars ºi are nevoie de banii care se vor duce, probabil, pe amenajarea unui nou minister pentru confortul principial al doamnei ministru. Existã, desigur, pe hârtie, niºte reguli în acest sens. Dar cine sã le mai respecte, dacã tocmai aceia care fac legile le calcã în picioare. Pãi nu fãcea bine Ceauºescu, cu ministerele lui strânse ciupercã pe lângã Casa Poporului, cu spaþii fixe ºi birouri trase la indigo, cu mobilier de la gospodãria de partid ºi cu dotãrile standard ale vremii? Dar el era un tiran, un autocrat. Astãzi trãim într-o democraþie în care totul e posibil.