'Acest top e o prostie!' - spunea, anul trecut, unul dintre cei plasati în primii zece cei mai bogaþi oameni ai României. Ca ºi democraþia, un top al bogãtaºilor nu e un lucru prea grozav, dar în lipsã de altceva, este unicul mod de a crea necesarele ierarhii - valorice sau calitative - de care are nevoie o societate în curs de aºezare, dupã rãsturnãrile istorice pe care le-a produs Revoluþia. Mai degrabã întrebarea care poate fi pusã este: cui foloseºte un astfel de top? Românului simplu, care nici mãcar nu poate vizualiza imaginea milionului de dolari, în nici un caz. Pentru el coeficienþii de valoare variazã între apartamentul dichisit al vecinului care s-a privatizat mai din timp ºi adãpostul insalubru din subsol al amãrâtului care, neputându-ºi plãti întreþinerea, a fost evacuat. Privind lucrurile de la acest nivel, vecinul privatizat este un fel de George Pãunescu (dacã are fraþi) sau un Þiriac (dar cã n-are rude), în timp ce cel de la subsol împãrtãºeºte soarta tristã a unui Culiþã Tãrâþã, scos din nivelurile superioare ale topului ºi aruncat în dependinþele edificiului bogãþiei.Cu totul alta este situaþia în rândurile titularilor. În absenþa unor criterii de mai mare rigurozitate - ºi cel mai riguros ar trebui sã fie acela al impozitelor plãtite - personajele incluse în acest clasament manifestã clar poziþii diferite: cei luaþi cam fãrã voia lor ºi cãrora popularizarea aceasta nu le foloseºte, ba din contrã, îi expune; ºi cei dornici sã fie vãzuþi în compania a ceea ce ei cred cã sunt 'puternicii' zilei, ºi care sunt dispuºi sã facã aproape orice pentru a-ºi vedea numele în acest clasament. Douã subdiviziuni decurg firesc din primele: cea a celor - dacã împãrtãºim punctul de vedere cã despre primul mi lion nu se pun întrebãri - care pot justifica cum le-au fãcut pe celelalte ºi aceea a celor care mizeazã pe nebãgarea de seamã sau pe dezinteresul celor care ar trebui sã îi întrebe cum au ajuns unde au ajuns.De acord, un astfel de top e o prostie. În spatele lui se ascund toate tarele ºi avatarele unei societãþi buimace, pornitã pe cãrarea întortocheatã a unei economii care încearcã sã-ºi desluºeascã noþiunea de piaþã.