Mãrturisesc cã m-a lãsat buimac, vreme de câteva zile, ceea ce s-a întâmplat sãptãmâna trecutã la Senatul României. Atât de buimac încât nu am reuºit sã aºtern pe hârtie aceste rânduri dupã vizionarea secvenþelor difuzate de mass media, având nevoie de un rãgaz pentru a-mi reveni.Lãsând gluma la o parte, trebuie spus cã ceea ce s-a întâmplat a fost un spectacol rar. Douã 'vedete' au pogorât - chiar dacã cu cãtuºe la mâini - printre muritori, explicându-le acestora cum e cu lumea interlopã ºi cu integrarea ei în societate. Am aflat în direct cã Sile ºi Nuþu sunt douã personaje onorabile ºi înzestrate ºi cu o mare dozã de patriotism, care dupã ce au fãcut un milion de parai prin strãinãtate 'vânzând seminþe' s-au întors cu el acasã investindu-l în economia naþionalã. Din noianul de acuze al Parchetului, ei nu recunosc decât faptul cã au dat bani cu camãtã, nefãcând, la urma-urmelor, nimic deosebit de ceea ce fac bãncile. În rest - afaceri onorabile: hotelãrie, serviciu de însoþire, servicii de pazã! Au avut relaþii cu lumea bunã pe teme de hobby: cai, lei, pãuni, maimuþe, papagali, ei fiind mari iubitori ai naturii. Toatã povestea lor este un abuz cusut cu aþã albã, ºi o rãzbunare a 'serviciilor' pentru cã n-au vrut sã devinã informatori.Când aceste lucruri sunt spuse cu voce tare, curaj, ºi, mai ales, în prezenþa reprezentanþilor autorizaþi ai naþiei, tu, simplu telespectator, începi sã te întrebi care e adevãrul. Nu cumva Cãmãtarii sunt nevinovaþi? Altfel de ce s-ar fi deranjat ditamai Comisia de Abuzuri a Senatului sã-i aducã acolo ºi sã le dea cuvântul în faþa presei? N-aº vrea sã se înþeleagã cã ar fi de regretat metodele dure, deseori abuzive, ale miliþiei ºi procuraturii comuniste. Dar, de acolo pânã la aceastã etalare indecentã este o distanþã lungã. Ajungi sã te întrebi de ce nu-ºi ia Senatul - sau anumiþi membri ai sãi - rolul de anchetator ºi de judecãtor ºi de ce nu pot toþi infractorii sã beneficieze de un asemenea tratament?Show-ul Cãmãtarilor rãmâne ca unul dintre episoadele pentru care nu existã scuze de nici un fel ºi ridicã problema gravã a limitelor imixtiunii forului legislativ în treburile interne ale justiþiei.