Mărturisesc că m-a lăsat buimac, vreme de câteva zile, ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută la Senatul României. Atât de buimac încât nu am reuşit să aştern pe hârtie aceste rânduri după vizionarea secvenţelor difuzate de mass media, având nevoie de un răgaz pentru a-mi reveni.Lăsând gluma la o parte, trebuie spus că ceea ce s-a întâmplat a fost un spectacol rar. Două 'vedete' au pogorât - chiar dacă cu cătuşe la mâini - printre muritori, explicându-le acestora cum e cu lumea interlopă şi cu integrarea ei în societate. Am aflat în direct că Sile şi Nuţu sunt două personaje onorabile şi înzestrate şi cu o mare doză de patriotism, care după ce au făcut un milion de parai prin străinătate 'vânzând seminţe' s-au întors cu el acasă investindu-l în economia naţională. Din noianul de acuze al Parchetului, ei nu recunosc decât faptul că au dat bani cu camătă, nefăcând, la urma-urmelor, nimic deosebit de ceea ce fac băncile. În rest - afaceri onorabile: hotelărie, serviciu de însoţire, servicii de pază! Au avut relaţii cu lumea bună pe teme de hobby: cai, lei, păuni, maimuţe, papagali, ei fiind mari iubitori ai naturii. Toată povestea lor este un abuz cusut cu aţă albă, şi o răzbunare a 'serviciilor' pentru că n-au vrut să devină informatori.Când aceste lucruri sunt spuse cu voce tare, curaj, şi, mai ales, în prezenţa reprezentanţilor autorizaţi ai naţiei, tu, simplu telespectator, începi să te întrebi care e adevărul. Nu cumva Cămătarii sunt nevinovaţi? Altfel de ce s-ar fi deranjat ditamai Comisia de Abuzuri a Senatului să-i aducă acolo şi să le dea cuvântul în faţa presei? N-aş vrea să se înţeleagă că ar fi de regretat metodele dure, deseori abuzive, ale miliţiei şi procuraturii comuniste. Dar, de acolo până la această etalare indecentă este o distanţă lungă. Ajungi să te întrebi de ce nu-şi ia Senatul - sau anumiţi membri ai săi - rolul de anchetator şi de judecător şi de ce nu pot toţi infractorii să beneficieze de un asemenea tratament?Show-ul Cămătarilor rămâne ca unul dintre episoadele pentru care nu există scuze de nici un fel şi ridică problema gravă a limitelor imixtiunii forului legislativ în treburile interne ale justiţiei.