Serviciul de Protecþie ºi Pazã este, probabil, serviciul 'secret' care a plecat la drum pentru a-ºi croi identitatea cu cel mai mic 'bagaj' de foºti. Adicã de oameni care fãcuserã parte din instituþiile de represiune de dinainte de revoluþie. Nucleul SPP-ului l-a constituit un numãr de ofiþeri ºi subofiþeri de armatã care au fost angajaþi, iniþial, sã asigure protecþia noilor lideri revoluþionari, într-un moment în care era preponderentã ideea cã aceºtia nu ar avea de cine sã se teamã, ºi cã, deci, protejarea lor ar fi fost oarecum inutilã. Primul ºef al noii instituþii a fost comandantul unui tanc al cãrui echipaj trecea de partea poporului în dimineaþa zilei de 22 decembrie, iar unul dintre 'îngerii pãzitori' ai preºedintelui de atunci al CFSN era chiar actualul director. SPP a avut nevoie de timp ºi de eforturi pentru a-ºi structura o cale proprie ºi metode de acþiune potrivite menirii sale, în condiþiile în care în mintea multor români erau încã prezente excesele 'gãrzii pretoriene' a lui Ceauºescu. Misiune cu adevãrat delicatã, mai ales în condiþiile unei democraþii emergente ca a noastrã. De-a lungul evoluþiei sale, instituþia n-a fost scutitã de convulsii, cea mai dureroasã fiind implicarea în scandalul de contrabandã cu þigãri de la Scroviºtea ('Þigareta II'). A fost nevoie de câþiva ani pentru ca urmãrile acestei afaceri sã poatã fi ºterse ºi pentru ca sigla instituþiei sã-ºi recapete acoperirea ('semper fidelis') nu numai în ce priveºte relaþia directã cu obiectul propriu-zis al protecþiei, dar ºi cu entitatea de bazã pe care o serveºte - poporul. Ei bine, când sã se spunã cã în competiþia invizibilã dintre 'servicii' SPP-ul prinde avans, a venit aceastã nefericitã poveste cu incidentul de la Feteºti, care a fãcut sã curgã pe apa Sâmbetei onorabilitatea ºi prestigiul instituþiei datoritã comportamentului mitocãnesc a douã proaspete achiziþii, care au confundat un Trabant cu ocupantul sãu! S-a fãcut risipã - nemeritatã, cred - de adjective ºi calificative din coada cãrora n-au lipsit iniþialele instituþiei. S-au invocat tot felul de argumente generalizatoare, lipsite de spirit real. Bãtãuºii au fost trecuþi în rezervã, justiþia le va aplica ºi ea ceea ce meritã, dlui Pretor i se vor vindeca rãnile trupeºti ºi sufleteºti, dar amintirea incidentului va mai rãmâne o perioadã în memoria colectivã. 'Nu vã faceþi sânge rãu. Ni se întâmplã ºi nouã! O sã treacã!' - au simþit nevoia sã-ºi consoleze colegul de la Bucureºti membrii conducerii Secret Service de la Washington. Într-adevãr: de trecut o sã treacã! Dar cu condiþia ca ceea ce a fãcut posibilã o anumitã întâmplare sã nu dãinuiascã.