În multe sisteme juridice funcþioneazã, cu putere de lege, precedentul. Nu ºtiu dacã ºi în al nostru. ªtiu cã, la americani, de pildã, poate fi invocatã o soluþie datã într-o cauzã la un anumit moment, pentru a solicita o încadrare asemãnãtoare. Mai exact spus: dacã undeva, pe cuprinsul Statelor, un infractor a fost eliberat pentru cã avea o bunicã ºchioapã, avocaþii altui infractor care a comis o faptã penalã asemãnãtoare pot cere eliberarea clientului lor. Evident, am simplificat pânã la absurd. Pentru cã din aceeaºi categorie îmi pare a face parte cazul care a zguduit din temelii mass media românã în sãptãmâna care a trecut.Dupã aproape cinci ani am constatat cu surprindere cã în 1999 a avut loc un episod care ar fi meritat o atenþie sporitã, ceea nu ce s-a întâmplat la vremea aceea, din motive pe care nu pot sã mi le explic. Este vorba despre rejudecarea procesului generalului Pacepa, marele securist care, în 1977 a dezertat la americani. La scurt timp dupã aceea, un proces instrumentat în stilul vremii - adicã la ordin - îl condamnã pe acesta la moarte pentru înaltã trãdare, cu confiscarea averii. Defecþiunea lui Pacepa a fost perceputã cu un soi de satisfacþie perversã la vremea respectivã; slugã preaplecatã a cuplului de dictatori, acesta le dãduse o loviturã pe care românii au primit-o cu ascunsã bucurie. Nu cã le-ar fi fost simpatic Pacepa, dar Ceauºescu o merita. Nu fugise un actor, sportiv, scriitor sau om de ºtiinþã - ci trãdase tocmai cel care avea rolul sã-i împiedice sau sã-i pedepseascã. Fuga nu l-a fãcut mai bun pe Pacepa ºi nici mai simpatic. Dezvãluirile din cãrþile sale au fost privite în acelaºi mod: cu satisfacþia tãvãlirii lui Ceauºescu prin zoaie. Dar, de cãtre unul dintre producãtorii acestor zoaie.Vine, dupã peste douã decenii, dl. Pacepa ºi zice: am fost un erou, am luptat împotriva lui Ceauºescu, vreau înapoi averea ºi onoarea! Averea, sã zicem - deºi oricine se întreabã cam prin ce mijloace putea sã facã o asemenea avere un securist într-o economie care nu era de piaþã. Dar nu asta este problema, ci onoarea. Care onoare? Un spion e un spion - ºtie de ce o face, cu ce riscuri ºi cu ce urmãri. Trãdarea e ºi ea trãdare. Nu poþi sã spui: l-am trãdat pe Ceauºescu, nu poporul român! Aºa cum nu poþi sã spui: am furat de la Ceauºescu, nu de la poporul român. Cererea de reabilitare a lui Pacepa constituie un precedent extrem de dubios: în baza acestei logici, orice persoanã condamnatã în timpul dictaturii poate cere sã fie reabilitatã pe principiul cã n-a cãlcat legile þãrii ci pe cele ale lui Ceauºescu!Atunci, tribunalele n-ar mai avea odihnã ºi toate s-ar umple de eroi ai luptei anticomuniste; dupã un model încã proaspãt în mintea noastrã.