| |
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO |
|
||
|
||
|
||
|
|
Expo ANDO XXXX (15 martie 2016)(4126 cuvinte în acest text)(3795 afiºãri) 
Expoziþia retrospectivã a caricaturistului ANDO (Octavian Andronic) Marþi, 15 martie, la ora 18, sub egida Uniunii Artiºtilor Plastici are loc vernisajul expoziþiei retrospective a caricaturistului ANDO (Octavian Andronic). Expoziția va fi gãzduitã de galeria ORIZONT ºi va oferi vizitatorilor imaginea evoluþiei de-a lungul a patru decenii de prezenþã pe simeze (XXXX) a unui stil ºi a unei atitudini care l-au plasat pe autor în avangarda creatorilor unui gen ce s-a bucurat ºi se bucurã de o constantã popularitate. Manifestarea este prefatata de alocutiunile acad. Razvan Theodorescu, a criticului si istoricului de arta Grigore Arbore si a politologului si jurnalistului Octavian Stireanu. Autor prolific, publicat în majoritatea gazetelor, atât înainte, cât ºi dupã Revoluþie, ANDO a marcat ultimele douã decenii printr-un gen unic ºi atractiv: ANDOgrafia Zilei – un VIDEOCARTOON care face din desenul satiric un veritabil show, realizat prin procedee computerizate – gãzduit, din 1998 pânã astãzi de mai multe canale de televiziune (PRO TV, PRIMA TV, TVR 1, B1TV, Neptun TV). Evenimentul este realizat prin contributia sponsorilor : CATENA pentru Arta, FILDAS, Candy Cat, Fundatia AlegRo si Agentia AMOS News.
Expoziþia va putea fi vizitatã de iubitorii genului pânã la data de 26 martie, zilnic între orele 10-18. ANDO XXXX. Octavian Andronic, 40 de ani de prezente pe simezele expozitiilor Galeria Orizont din Bucuresti a gazduit vernisajul expozitiei retrospective de grafica satirica si carigarfie ANDO XXXX (1975 - 2015) a caricaturistului Octavian Andronic (ANDO). Evenimentul a avut loc sub egida Uniunii Artistilor Plastici din Romania si prezinta imaginea evolutiei de-a lungul a patru decenii de prezenta pe simeze a unui stil si a unei atitudini care l-au plasat pe autor in avangarda creatorilor unui gen care s-a bucurat si se bucura de o constanta popularitate. Evenimentul a fost prezentat de Octavian Ursulescu, alocutiunile fiind rostite de Acad. Razvan Theodorescu, de criticul si istoricul de arta Grigore Arbore si de politologul si jurnalistul Octavian Stireanu.Cu aceasta ocazie a fost lansat si albumul cu acelasi nume editat de Alicat. Sponsori ai evenimentului au fost FILDAS Art prin Programul CATENA pentru Arta, Candy Cat, Fundatia AlegRo si Agentia AMOS News. Expozitia poate fi vizitata la Galeria Orizont in perioada 15 martie 2016 - 26 martie 2016, zilnic intre orele 10.00 – 18.00. Despre Octavian Andronic Autor prolific, filolog si journalist, publicat in majoritatea gazetelor, atat inainte, cat si dupa Revolutie, Octavian Andronic - ANDO si-a facut debutul publicistic in caricatura in 1969. Din anul 1975 participa la Saloane de umor nationale si internationale si a marcat ultimele doua decenii printr-un gen unic si atractiv: ANDOgrafia Zilei – un VIDEOCARTOON care face din desenul satiric un veritabil show, realizat prin procedee computerizate – gazduit, din 1998 pana astazi de mai multe canale de televiziune, printre care si Senso TV A avut si numeroase expozitii personale de mare succes, precum Nu radeti, tovarasi! Zambiti, va rog! (Teatrul de RevistaConstantin Tanase, februarie 1978), Ridendo castigat mores (Sala Dalles, aprilie 1978), Fara cuvinte (Costinesti, august 1980), Fara (alte) cuvinte (CCA, martie 1980), Expozitie de caricatura (GAMB, noiembrie 1981), Ganditi profund! (GAMB, februarie 1987), Ramane cum am stabilit! (2 ani de videocaricatura – Galeriile Bancorex, septembrie 1999), 2 in 1 (Cercul Militar, martie 2011), Carigrafii (Galeriile de Arta, Teatrul de Revista Constantin Tanase, 2012). Octavian Andronic a fost distins cu Marele Premiu la Concursul International de Caricatura, Istanbul (Turcia, 1978), Premiul II si Placheta de Argint la Galeria Mondiala de Caricatura, Skopje (Iugloslavia, 1979), Premiul special al juriului la Festivalul International de Umor, Aksehir (Turcia, 1980), Premiul special al juriului la Bienala Internationala de Umor si Grafica Militanta, San Antonio de Los Banos (Cuba, 1981), Placheta de argint la a VIII -a Expozitie internationala Ancona (Italia, 1985), Premiul Uniunii Artistilor Plastici la Salonul Umorului, 1976, Marele Premiu la Salonul Republican de Grafica Satirica, Costinesti, 1981, Premiul Special al Juriului la Salonul Caricaturii de Presa, Timisoara, 1984. Intr-adevar, ANDO e acum o personalitate bine conturata a gra¬ficii satirice romanesti si, daca luam aminte la numeroasele distinctii primite peste hotare, un creator de reputatie internationala. Desenul la¬conic si ideea mai totdeauna percutanta, fervoarea sarcastica si combativitatea politica, sociala, morala, surasul clar si ferm sint caracteristicile unei atitudini plastice originale! (Valentin Silvestru). Desenator care stie sa exploateze efecte neasteptate ale liniei, ale contrastului de alb si negru a suprafetelor, simplificarile pline de haz ale portretului si ale miscarilor personajelor sale, Ando este omul unui umor taios, al unui ideal civic afirmat cu claritate, un artist care nu vrea sa crute cusururile si care-si indeamna eroii sa se priveasca si sa se rusineze. Un moralist cu o penita alerta, inteligenta (Dan Grigorescu) Umorul lui ANDO este prin excelenta politic. El vitrioleaza intocmirile injuste din lumea contemporana, trateaza cu sarcasm conventii sociale -false, releva sensul adevarat al unor fapte punind in lumina ipostazele absurde ale acestora, disloca mentalitatile retrograde relevindu-le latura rizibila. (Grigore Arbore) ANDO… Acest baiat simtit, care umbla ca o raritate prin viata contemporana, s-a nascut cu darul (pentru ca in ceea ce va urma exista intotdeauna un dar...) de a privi lumea cu umor. El a fost oricand capabil s-o priveasca si altfel: cu dragoste, cu ura, cu tandrete, cu minie, cu bucurie, cu tristete, ma rog, in materie de sentimente personale si de viziune proprie, lumea poate fi privita in fel si chip. Dar nu: ANDO a preferat sa se uite la ea cu umor. El stie — fiind si un baiat inteligent — ca privind-o astfel, el aduna, intr-o singura, unica, miraculoasa privire si dragostea, si minia si tristetea si restul... ANDO nu face cu ochiul. ANDO nu-si pune caciula pe-o ureche fluierind sugubat. ANDO nu face desene pe marginea unor glume de larga si veche circulatie. El trage citeva linii — unele mai groase, altele mai subtiri —, inchide un oval — care se arata a fi un cerc nerealizat pe deplin —, pune un punct, sau puncte-puncte, si nu stiu ce mai pune el acolo ca asa, parca dintr-o data, iti zboara gindul in directii neasteptate, te trezesti tu insuti autorul unor asociatii de idei fermecatoare si incepi sa observi ca lumea nu e chiar asa cum o stiai, ci inteligenta, umana si generoasa. Iar ANDO sta undeva, intr-un colt, si te priveste zimbind... (Aurel Storin) Octavian Andronic despre ANDOgrafia… O mare parte – poate cea mai mare – a activitatii grafice din ultimele doua decenii – a fost dedicata unui gen unic si original: VIDEOCARTOON-ul. Mai exact – recompunerea, prin mijloace computerizate – a procesului de elaborare a unei caricaturi. Practic, aceasta se recompune, sub ochii privitorului (si in absenta autorului) intr-o succesiune dramatica. Genul – original si unic in peisajul de gen – s-a nascut dintr-un experiment efectuat la sugestia lui Stelian Turlea, in bucataria PRO TV, unde se difuza sub numele O propozitie pe zi. Devenita ANDOgrafia Zilei a fost prezenta, zi de zi, din 1998 pana astazi, pe un ecran de televiziune, fiind difuzata, pe rand, de PRIMA TV, Tele7abc, B1TV, SENSO TV, NEPTUN TV si TVR. In cei aproape 20 de ani de existenta, ANDOgrafia Zilei a furnizat continutul unui numar de circa 15 expozitii tematice prezentate in diferite locatii si cu felurite prilejuri. La succesul sau a contribuit din plin echipa tehnica din care au facut parte Viorel Andronic, Radu Negru, Jean Vasilescu, Bogdan Belciug si Ana Stefania Andronic, carora le multumesc (pentru prima data) pe aceasta cale. Vernisaj de succes la "Orizont": ANDO XXXX Marþi searã, galeria ORIZONT a UAP a fost luatã cu asalt de invitaþii vernisajului expoziþiei de desen satiric ºi carigrafie a artistului Octavian Andronic – ANDO. Acesta a dorit sã marcheze cele patru decenii de prezenþã pe simezele sãlilor de expoziþie printr-o amplã retrospectivã a “personalelor“ dintre anii 1975 (prima expoziþie) ºi 2015 (ultima – dar nu cea de pe urmã). Peste 200 de lucrãri executate în tehnici diverse – inclusiv prin decupaj – Forfecaricaturile – au transformat venerabila galerie într-un memento al fazelor creative parcurse de artist în cele patru decenii. De la desenele în peniþã cu conþinut moralizator – “Ridendo castigat moses” – pânã la carigrafiile din expoziþia din 2012, o colecþie de metafore grafice cu trimiteri livreºti. Nu au lipsit – nici n-ar fi fost posibil – secvenþele de “ANDOgrafie” - gen inventat de autor, prin transformarea desenului într-un show computerizat, prezent în programele mai multor televiziuni din 1998 pânã în prezent. Partea festivã a evenimentului a fost asiguratã de alocuþiunile a trei personalitãþi de prin rang: politologul ºi jurnalistul Octavian ªtireanu, istoricul ºi criticul de artã, Grigore Arbore ºi academicianul Rãzvan Theodorescu, introduºi de versatul comper Octavian Ursulescu. Grigore Arbore a efectuat o veritabilã exegezã cu trimiteri livreºti ºi concluzii docte, în stilul sãu caracteristic. Octavian ªtireanu a evocat “brandul” ANDO ºi disponibilitatea acestuia de a se împãrþi în mod egal între cuvânt ºi imagine, iar Rãzvan Theodorescu a fãcut subtile trimiteri la tehnicile adecvate contextului istoric al creaþiilor. Foarte numeroasa asistenþã, în care s-au regãsit VIP-uri autentice ale vieþii publice - jurnaliºti - Corneliu Vlad, Lorin Vasilovici, Chen Jin, Carol Roman, Ticu Alexe, Val Voiculescu, Marina Almãºan, Tudor Octavian, Dan Constantin, Cornel Nistorescu, Horia Alexandrescu, Ion Marin; Doru Dinu Glavan, Florentin Scaleþchi; parlamentari – Constantin Niþã, Damian Florea, Ion Pârgaru; profesori medici – Dorin Sarafoleanu, Ion Lascãr; corporatiºti – Gilda Lazãr; profesori universitari – Eugen Blaga, ªtefan Cazimir; juriºti – Laura Badiu, Dan Popa, Valer Dorneanu, Florin Vasilescu; oameni de afaceri – Sorin Nicolescu, Dorin Iacob, Octav Cobzãreanu, Dinu Rizescu; manageri – Ioan Hidegcuti, Adam Crãciunescu; artiºti – Mircea Corniºteanu, Voicu Enãchescu, Mihai Stãnescu, Valentin Tanase; Cristian Topan; Octavian Covaci; bancheri - Emil Ghizari; Ion Nitu; membri ai Executivului – Victor Opaschi; reprezentanþi ai instituþiilor de artã – Liviu Jicman, Mihai Precup, Diana Papahagi, Mihai Stomff; sociologi - Vasile Gherasim, Dorel Abraham. Nu în ultimul rând trebuie menþionatã prezenþa Ancãi Vlad, manager de top ºi constant susþinãtor al artelor ºi artiºtilor, al cãrei sprijin în realizarea acestui eveniment a fost unul hotãrâtor. Expoziþia va fi deschisã pânã în data de 25 martie ºi va putea fi vizitatã de luni pânã vineri, între orele 11 ºi 19. (Rep.) FOTOGALERIE - Vernisaj ANDO XXXX (I) Demistificatorul ºi cultivatorii de iluzii (de Grigore ARBORE) Din 1998 ºi pânã astãzi, pe diferite canale de televiziune ºi constant în publicaþia electronicã de el creatã, “Amos News”, în ale cãrei pagini virtuale zilnic se regãsesc unele din cele mai incisive comentarii ale evenimentelor recente interne ºi internaþionale, Octavian Andronic semneazã un mesaj vizual cu supratitlul sugestiv “Andografia zilei” ºi un alt mesaj având forma textului jurnalistic, situat sub genericul “Punctul pe Y”. ÃŽn presa românã, acel tânãr redactor, grafician de talent recunoscut ºi publicist, care într-o noapte tulbure a fost delegat de confraþi sã preia volanul publicaþiei, pe atunci cea mai cititã de cetãþenii Capitalei ºi s-o transforme într-un organ de informaþie cu adevãrat liber, a devenit rapid un caz aparte de inventivitate expresivã, vizual-jurnalisticã. De peste douã decenii ºi jumãtate, Octavian Andronic, ne propune interpretãri aparent hazoase ale aventurilor cotidiene ale aleºilor naþiunii ºi ale cetãþenilor de rând ai acesteia, care periodic, din patru în patru ani, se îmbatã de democraþie ºi cedeazã cu destulã uºurinþã promisiunilor vânzãtorilor de fum de serviciu, trimiþând în camere cu telefoane tot mai scurte, dar cu acoperire de distanþe foarte lungi între localitãþi adeseori situate pe continente diferite, persoane ce învaþã repede a transforma iluziile proprii în deziluziile altora ºi viceversa. Se foloseºte în acest scop de un lexic vizual ºi de stileme de neconfundat. Are o asemenea dexteritate în combinarea lor încât cu puþine trãsãturi de linie rezumã romane-foileton tragice, ce pot fi construite de prozatori experþi doar pe parcursul a sute de pagini. O “andografie” poate fi uneori rezumatul unei veritabile “saga” carpato-danubianã. Precum acea excepþionalã blândã ºi dramatic-evocativã imagine, prezentã ºi în expoziþia retrospectivã pe care o inaugurãm astãzi, în care în urma unei oiþe evident epuizatã de atâta muls vãratic mãrºãluieºte cãtre vale o turmã de pãstori - îmbrãcaþi, fireºte, în tradiþionalele noastre somptuoase mantale geto-dacice din piei de oaie - urmaþi de un asin ce poartã povara brânzei produsã de nefericita antemergãtoare.
Unul singur din pãstorii din ceaþa coboratoare are în zgardã un câine, pe care îl þine lângã el cu strãºnicie. Este semnificativ cã aceeaºi ceatã de pãstri nu are “in dotare” un dulãu atunci când este reprezentatã urcând spre pãºunile din munte în urma aceleaºi jigãrite oiþe. La parcurgerea de cãtre pãstori a drumului spre înãlþimile munþilor nu sunt de folos, se ºtie, lãtrãturile câinilor: este indispensabilã însã energia datã de laptele oilor. Când o iei la vale ai nevoie însã de dulãi: te poate surprinde ursul. Am fost sincer tulburat de imaginea, în douã ipostaze, a turmei mono-oaie întãritã de un batalion de ciobani, aºa cum am fost tulburat ºi de multe alte imagini, printre care nu pot sa nu o citez pe aceea intitulatã “Mãsura lucrurilor”. Infãtiºazã o clepsidrã în care mãsurarea timpului nu se mai face recurgând la trecerea nisipului prin gaura acesteia ci recurgând la trecerea prin ea de capete retezate. Nu ºtiu dacã autorul chiar a vrut sã insinueze cã mãsura “valorii istorice” a vremurilor pe care le trãim stã în cantitatea de capete ce cad prin gaura clepsidrei. Evident, el ºtie, ca ºi noi, cine construieºte clepsidre atât de sofisticate ºi cine nu mai pune în ele nisip ci chiar capete, la figurat ºi la propriu. ÃŽntr-o societate certãreaþã ca a noastrã filtrarea capetelor prin gaura instrumentelor clepsidrice construite de societãþi tehnologice avansate, cunoscute mai mult ca sigle decât ca denumiri - DNA, DIICOT, ANI etc. - nu poate fi, desigur, comparatã cu acumularea de piramide de capete lãsate într-un Ev Mediu violent la marginea cetãþilor cucerite de vajnicul stahanovist al decapitãrilor, Tamerlan. Dar la ce folosesc figurile de stil dacã nu la activarea capacitãþii de a imagina ceva prin altceva? V-ar putea spune ceva figura lui Tamerlan sorbind un ceai fierbinte în cortul denumit de istoriografia romanã (acea parte de inspiraþie britanicã) Golden Blitz? Sunt peste patru decenii de când Octavian Andronic exploreazã sistematic lumea în care trãim în scopul identificãrii de situaþii ce reprezintã fragmente din parcursul deviant al vieþii sociale, pavat cu bune intenþii, dar strãbãtut de indivizi ale cãror fapte de arme sunt reprezentative pentru un enorm paradox al vieþii umane. Acel paradox care constã în coexistenþa rãului ºi binelui, a asupririi nefericiþilor cu milostivirea invocatã de strigãtele disperate în pustiu ale Papei Francisc al II-lea ºi tuturor oamenilor de bine, al adâncirii corupþiei în paralel cu creºterea necesitãþii asigurãrii onestitãþii instituþiilor ºi corectitudinii tuturor cetãþenilor în raport cu ele, “de la vlãdicã la opincã” – precum ar spune cronicarul. Asupra acestui ultim aspect nu ne facem iluzii. ÃŽn “Republica” chiar Platon insinua cã o moderatã dozã de corupþie era inevitabilã chiar ºi în cea mult de noi idealizatã cetate democraticã a Atenei. Luând act de realitate, Octavian Andronic se strecoarã cu abilitate ºi ironie printre contradicþiile existenþei noastre ºi ne propune interpretãri comice ale unor momente din viaþa socialã ce în sine au o componentã tragicã, deoarece marcheazã derive grave instituþionale sau umane. Lipseºte din expoziþie o admirabilã caricaturã publicatã de el în urmã cu câteva zile în site-ul Amos News.
Sã o descriem. Pe un piedestal marcat de sigla foarte vizibilã O.K, cam de dimensiunea aceluia pe care la Roma se aºeazã “vigili urbani” în Piazza Venezia pentru a orienta traficul, se aflã o impozantã figurã umanã oarecum agitatã ºi cu pãrul vâlvoi, inspiratã de imaginea unui agent de circulaþie devenit model pentru o Statuie damboviteana a Libertãþii. Cu mâna dreaptã aceasta strânge la piept un fel de geantã cu documente pe care este o altã inscripþie: SRI. ÃŽn mâna stângã, ridicatã în aer la 45 de grade, þine o spadã scurtã, simbolul justiþiei umane, pe care apare inscripþia ICCJ. Atât gestul, cât ºi spada aratã clar direcþia spre care trebuie sã se îndrepte grupul de adoratori îngenunchiaþi, goi puºcã: cãtre persoana ºi ea îngenunchiatã ºi goalã din stânga, a cãrei identitate este indicatã de inscripþia de pe spadã. Cu oarecare îndrãznealã în interpretarea iconograficã, parte a meseriei noastre, am putea spune cã sigla O.K. este o persiflare: putem în cazul specific sã o citim ca prescurtare a OK (Ober Kommando, der Wehrmacht, fireºte). Dar nu ambiguitatea iconograficã defineºte caricaturale lui Ando ci modul cum se realizeazã impactul mesajului asupra privitorului. Racordãrii istantanee a imaginii la un subiect a cãrui cunoaºtere este scontatã îi corespunde pe deplin abilitatea cu care detaliile schemei grafice promoveazã ironia, de la posturi la detaliile vesimentaþiei sau la amãnuntele ce definesc contextul. Luarea peste picior este spontanã, suportatã de o reprezentare fireascã, dar generatoare a unui humor burlesc, derivat din absurdul ºi vacuitatea personajelor lui Caragiale, fiinþe mereu reale, care condimenteazã viaþa noastrã de toate zilele. Aceste virtuþi ale mesajelor vizuale ale lui Ando fac din el unul dintre cei mai interesanþi demistificatori ai schemelor retorice ce încurajeazã o percepere înºelãtoare a vieþii politice, adicã a esenþei vieþii publice. Cu cine sã-l compar? Oricum nu cu David Levine, grafician de forþã, dar prea axat pe portretul individual pentru a imagina ceea ce se întâmplã dincolo de o proiecþie exterioarã a psihicului. Cu Gerry Gersten, Jean Mulatier, artiºti de mare succes, care ºi ei sunt “tradizionalisti”, adicã interpreþi mai mult ai mutrelor decât ai fenomenelor? Mai degrabã cu Patrick Chappatte de la “New Yor Times”, observator al istoriei frãmântate a timpurilor din urmã , sau cu “latinii nostri”: Altan (Francesco Tullio), Vauro Senesi, Gianelli, artiºti care de decenii deschid cu interpretãrile lor grafice ale evenimentelor zilei, primele pagini ale cotidianelor þãrii “veriºoare”, din grupul G7, faþã de care în clasamentul corupþiei mondiale poziþia României, conform datelor ultime livrate de Transparency International, s-a îmbunãtãþit substanþial – ºi aº vrea sã cred cã ºi prin contribuþia unor oameni de bine ca Octavian Andronic, nu doar prin spada uneori agitatã aiurea a statuilor evocând libertatea unora ºi temenelele altora. Ando este un interpret al serialitãþii ºi recurentei fenomenelor ce ne condiþioneazã viaþa. Suportul succesului graficii sale este dezbaterea prealabilã, cu instrumentele analizei jurnalistice, a problematicilor cotidianului. Editorialele sale sunt un exemplu de mãsurã, în care judecata tãioasã se bazeazã pe evidenþe, criteriul aprecierii faptelor nu este supus tiraniei informaþiei urechiate sau influenþei binevoitorilor sufleuri de care teatrul politic dâmboviþean nu duce lipsã. Opinile artistului sunt exprimate prin subînþelesuri, fãrã arogantã ºi pãstrându-se o margine respectabilã de detaºare chiar ºi în raport cu “autoritatea de lucru judecat”. Ando are uneori o atitudine de condescendentã simpaticã chiar ºi faþã de gãurile binevoitoare din plasele de oþel ale legilor, precum în acea “andografie” în care unui personaj oficial aflat în vizitã în una dintre instituþiile penitenciare ale Patriei i se raporteazã de ºeful de serviciu cã deþinuþi, vizibil aplecaþi asupra unor manuscrise, “urmeazã cu sârg programul de scriere de cãrþi” prevãzut de lege. Pentru Octavian Andronic am o frãþeascã simpatie. Fac parte, ca ºi el, din acea categorie de persoane care, crezând în forþa persuasivã a cuvântului scris sau a imaginii vorbitoare, s-au autoconvins cã pot contribui dacã nu la eradicarea sãlbãticiei umane sau aroganþei stimulatã de excesul de putere dobândit prin cultivarea demagogiei stropitã la rãdãcinã cu lichidul otrãvit stors din banul public, cel puþin la demistificarea aurei de nobleþe cu care învârtiþi ºi smecheri de toate categoriale, mai studiaþi sau mai inculþi, îºi împodobesc impostura. Cu “andografiile “sale el pãcãtuieºte în fiecare zi prin exces de idealism. Nu am auzit pe nimeni vorbindu-l de rãu. Deoarece are stil nu este urât nici mãcar de cultivatorii oficiali de iluzii, convinºi cum sunt cã demistificãrile în România dureazã douã zile, cum s-a dovedit de altfel, spre exemplu, în multiplele cazuri, de el reprezentate vizual, de ascensione social- culturalã întãritã de mijloacele “ºtiinþifice” ale plagiaturii. Ando a perseverat în a fi un jurnalist-artist; a rãmas în fapt un personaj eclectic care face o adevãratã cursã cu obstacole pentru a putea sta pe douã picioare fãrã a face reverente. O calitate pe care o au numai artiºtii de o anume clasã.(Alocutiune sustinuta la vernisajul expozitiei ANDO XXXX) “De-ar fi sã îi cãutãm împreunã o siglã, opțiunea mea se cunoaș- te: creionul. L-am intuit din capul locului pe Ando (Andronic Octavian) un voievod în principatul creioanelor prin care un tânãr caligraf periscopa realitatea, dându-i forme de trãire încãrcate de metafore. Nu-l știam ca înfãțișare, cã altfel m-aș fi mirat cum poate o stâncã sã solfegieze din frunzã?! Acum, cã îl știu, și nu de azi de ieri, mã mirã altele care îl privesc. Au și trecut peste noi ploi musonice înzestrate cu mugete și descãrcãri electrice de gabarit. Pe unii dintre noi ne-au speriat. Pe alții, nu. Ando a rãmas între cei din urmã, nepãsãtor și rece precum platanul din Cișmigiu din apropierea Monumentului Ostașului Francez (modelat de Ion Jalea cu gândul la eroismul francezilor în tranșeele rãzboiului ce i-a smuls un braț). Și-a vãzut de treabã acolo unde s-a întâmplat sã i se considere utilã prezența și istețimea, a robotit cât e ziua de mare cu încrederea cã este de fãcut ce știe el a face, a investit încredere în cei ce pãreau a gândi limpede și corect. La ora de fațã, Ando se cuvine sã fie privit drept ceea ce este: o paginã luminoasã a istoriei presei din principatele danubiene, un capitol distinct al civilizației prin scris și caligrafiat. Existența lui la pupitrului celui dintâi cotidian al României de dupã Revoluție a reprezentat o șansã a generației sale de a se situa și exprima de partea crezurilor anotimpului abia început. Eram într-un sezon în care verticalitatea și buna credințã aveau trecere la bursa zilei, eram considerați pioni ai mersului înainte cãlãuziți de nevoia de democrație la care sã cotizeze oricine se crede în stare. Cereți Libertatea acelor zile pe la biblioteca de cartier și veți avea în simțuri chinurile plumbului pus sã alerge sub însemnele noutãții, solidaritãții și respectului de sine. (Pot zice cã i-a lipsit “inspirația” în clipa ratãrii unui brand de mare succes: a uitat sã inventeze pagina 5; i-au luat-o alții înainte și tot așa o țin). Veți descoperi un mod de a face presã într-un climat de confidenț ã deplinã între coechipieri, așezarea în straie potrivite, inspirate, dar ferite de accente țipãtoare, predilecția pentru argumentația la vedere, relație de necesarã comunicare cu societatea. Cãrțile scrise de el conving cu supra mãsurã. Importantul condeier și manager de presã al acestor ani, incontestabil și inseparabil soldat în tranșeele presei "de dupã", Ando rãmâne ceea ce a fost și înainte, este și azi, va fi și "dupã": un caligraf. Precum miniaturiștii unor vârste îndepãrtate ale scriiturii, unde semnul grafic era convocat sã însoțeascã, sã parfumeze și sã fixeze prin accent tremurul literei, graficianul cu același nume trudește conștiincios întru consolidarea literei prin alfabetul propriu și prin dicționarul de semne specific. ÃŽl urmãrim prin gazete, putem sã-i simțim respirația la televizor. Când și când, cu o sesizabilã și apreciabilã constanțã, iese la întâlnirea directã cu publicul. Expoziția este pronaosul în care se sãvârșește slujba expunerii spre libera privire în fereastra deschisã cãtre privitorul avizat și devotat. Expozițiile unde expune Ando sunt vitralii filigranate, amprentate de inspirație, talent, originalitate și personalitate. La fel a fost și de curând la Cercul Militar Național, unde Ando și-a convocat aproape cunoscuți, simpatizanți, cunoscãtori. ÃŽntr-o defilare panotatã cu dexteritate și știința persuasiunii, imagini cu respirãri asociate trãirii cotidiene. Expunerile sale nu așteaptã echipe de zgomote, comportamente de peluzã la derbiuri de cartier. Cei care se pricep a gusta hazul ca mod de a uita de necaz își potolesc greu puseuri de râs. Preferã zâmbetul, acceptat și adoptat drept mijloc și instrument curativ. Profilaxia prin râs este un apanaj al celor înzestrați cu humor. Surprizã la Cercul Militar Național! Avem de-a face nu cu un Ando, ci cu doi. Așa se și numește întâmplarea: Expo (e drept, cam criptografic): 2 în 1. Asta pentru cã în încãperea urmãtoare se rãsfațã lucrãrile semnate de Buzu. Adolescenți, adolescente, nuduri (în sugestie) visãtoare, drumul lung al înghețatei cãtre buze, brațe de Afroditã, coafuri atinse de eleganțã, umeri graseiați, sâni rotunjori, chipuri în așteptarea decriptãrii, Marian, Mãriuca, bãrbați femei, arbore trimițând cãtre Ieseu. Și, mai ales, știința reprezentãrii obrajilor, a frezei și coafurii, frun- ții. A ochilor halucinant de stãruitori în a-i ține minte. Este locul în care convingerea mea a devenit implacabilã: artistul prezent în expoziție nu poate fi decât o tânãrã domnițã, mândrã și suavã ca o garofițã. Am fost confirmat de documente. ÃŽi știu și numele: Ana Ștefania Andronic. Buzu a luat de la tatãl furat de somn instrumentarul trebuincios și a cerut drept de cetate și certificat de suveranitate. A reușit”. (Neagu UDROIU, Gradina cu statui) Consemnãri în presã: ANDO RETROSPECTIVA 4X O CARICATURA CAT UN ARTICOL DE ZIAR (Jurnalul Național) |
Adauga o opinie
