* De ce i s-a pus lui Băsescu pata pe Cioroianu… Mulţi au fost uimiţi de reacţia dură a prezidentului la adresa numirii lui Cioroianu ca ministru de Externe. Datorită opoziţiei acestuia – după demiterea prea obedientului Ungureanu – a fost nevoie ca Tăriceanu să restructureze guvernul ca să pună capăt crizei de la Externe. Nici după ce a înghiţit acest afront, Băsescu nu a revenit la sentimente mai bune, atrăgând, oridecâteori au avut prilejul, atenţia asupra ‘lipsei de experienţă’ a titularului.
    Rădăcinile acestei ‘antipatii’ par să dateze de prin 2002. Atunci, conform obiceiurilor sale de mare combinator, Valeriu Stoica a alcătuit un plan în virtutea căruia PNL-ul ar fi trebuit să salte peste procentul de 7% din sondaje, prin câteva manevre spectaculoase. Prima a fost trecerea puterii în mâinile lui Stolojan, pentru a contracara influenţa lui Patriciu. A doua ar fi fost propulsarea spre candidatura la preşedinţie a unui candidat ‘nou’ şi curat’! Iar acesta ar fi trebuit să fie nimeni altul decât Adrian Cioroianu, istoricul liberal cu bună priză la public.
    Lucrurile însă au evoluat spre formula ‘ADA’ şi spre candidatura la preşedinţie a lui Stolojan, urmată de preluarea ştafetei pe fond lacrimogen de către Traian Băsescu.
    Acesta n-a uitat de ‘planul Stoica’ şi a păstrat un cui asupra lui Cioroianu. Cui care i s-a înfipt şi mai tare în creier în momentul în care a apărut perspectiva numirii acestuia la Externe. Funcţie care, cum bine se ştie, oferă oportunităţi de imagine de nesperat în alt post. Şi perspectivele corespunzătoare. Or, Băsescu nu simte nevoia ca în 2009 să se contreze cu un candidat şi mai tânăr şi mai carismatic şi, în plus, mai bine pus în evidenţă de condiţia de globtrotter care, din când în când, vine la Bucureşti să raporteze succese.
    Dacă nu e adevărat…(4 iulie 2007)

* COAPTA DOAMNĂ MUSCĂ ŞI NECOPTUL DOMN GIURGIU. Necoptul preşedinte demisionar al TVR-ului este una dintre ‘realizările’ fostei ministrese a Culturii, distinsa doamnă Mona Muscă. Două ‘realizări’ majore a avut domnia sa cât a fost însărcinată de partidul din care făcea parte prin 2004-2005: să anunţe că ministrul se va muta din clădirea pe care o ocupa la venirea sa, lângă Muzeul Satului, ca fiind nepotrivită intereselor culturii, şi propulsarea spre scaunul ocupat încă de Valentin Nicolau a unui obscur regizor fără operă, dar cu pile prin cercurile intelighenţiei liberale. De mutat ministrul n-a apucat să-l mai mute, ministerul, că a mutat-o CNSAS-ul pe dânsa, iar pe Giurgiu l-a lăsat moştenire generaţiilor viitoare să se spele actuala pe cap cu el. Remarcabil este faptul că incompetenţa managerială a acestuia a avut nevoie de un an şi ceva ca să se manifeste în întreaga sa splendoare – exact intervalul de care Giurgiu a avut nevoie să toace banii lăsaţi de Nicolau în conturile instituţiei… (18 mai 2007)

* DE LA CINE-A LUAT-O GUŞĂ PE COCOAŞĂ. Ce-a căutat Cozmin Guşă în Piaţa Universităţii, în chiar ziua în care era suspendat fostul său prieten, a găsit: câţiva moşnegi ‚ultras’ l-au fugărit şi i-au tras şi câteva pe cocoaşă! Intelectualul subţire s-a confruntat cu mineriada băsesciană şi acum trage cât poate de firul acesta să iasă mai în faţă. Cică moşnegii ar fi fost mineri, iar spiritul lor combativ a fost moştenit de la predecesorii lor din 1990, 1991 şi 1999. Frumoasă încercare! Dar fără prea mulţi sorţi de izbândă. În nici un caz aducătoare de atâtea voturi câte va avea nevoie PIN-ul ca să supravieţuiască parlamentar. (3 mai 2007)

* ‚RAPORTUL SÂRBU’ ŞI VICELE SÂRBU. Dl Paul Sârbu, vicepreşedinte al UPSC – partidul ăla pe care l-a făcut dl Talpeş, este una şi aceeaşi persoană cu funcţionarul de la Administraţia Prezidenţială, aflat în subordinea aceluiaşi domn Talpeş, pe atunci consilier prezidenţial, care a redactat un celebru raport care îl dădea în gât pe Dinu Patriciu şi ROMPETROL-UL. Raport pe care preşedinţia l-a trimis la Parchet, deschizând ‚stagiunea Patriciu’, continuată cu atât de mult succes sub următorul preşedinte. Dl Sârbu, acum vice la partidul dlui Talpeş, face o mişcare dibace: el centrează şi tot el sare la cap. Adică vicepreşedintele Sârbu îl laudă pe autorul raportului cu acelaşi nume şi spune că bine a făcut c-a dat în vileag mişmaşurile patriciene. Simplă coincidenţă: pe vremea când se redacta acest raport, o caldă prietenie îi unea pe dl Talpeş şi pe anumiţi domni cu interese în afacerile cu petrol, care se ciocneau cap în cap cu interesele lui Dinu Patriciu! Ca să vezi drăcie! (3 mai 2007)

* FILE DE CRONICĂ. Zice-se că cei doi mari creştini ai naţiei – bănuiaţi, desigur, că este vorba despre Gigi Becali şi Nelu Talpeş – vor să pună mână de la mână şi să-şi facă ‚organ’ pentru alegerile care vin. Şi cum să faci unul nou pare mai greu, s-au gândit ei să adopte unul deja existent – deşi în moarte aparentă – şi să-l îmbrace în odăjdiile ideologiei ortodoxe. Atenţia celor doi s-ar fi oprit la ‚Cronica Română’, jurnal cu trecut glorios, dar cu un prezent mai mult decât incert, pe care actualul patron – un angrosist de pe la Iaşi, care s-a pomenit cu ziarul plocon în contul unor datorii pe care le aveau la el foştii proprietari – l-ar da bucuros dacă ar primi ce speră: stingerea unor datorii de câteva miliarde pe care firmele sale le-au acumulat de-a lungul anilor de creştinism fiscal. Nea Şindilaru – căci aşa îl cheamă pe ieşean – ar da ziarul lui nea Gigi şi nea Nelu, dacă aceştia ar fi dispuşi să scoată de la cutia milei suma necesară stingerii durerii pricinuite de o asemenea despărţire. Tratativele se duc pe filiera masonă a unui alt ‚nea’ – Dinu Săraru, cel care îl învârte pe degete, din raţiuni doar de ei ştiute – pe săracul miliardar ieşean… (3 mai 2007)

AMBIDEXTRU