În lunga declaraþie pe care dl lliescu a fãcut-o, duminicã seara, pe Otopeni, la întoarcerea din Germania, a scãpat - în euforia generatã de succesul acestei acþiuni diplomatice ce finalizeazã un an bun din acest punct de vedere - o observaþie criticã: investitorii germani cu care domnia sa stãtuse de vorbã au reclamat unele disfunctionalitãti de ordin birocratic în relaþiile lor cu autoritãþile române.

Preºedintele a folosit, desigur, un eufemism, pentru cã, uneori, disfunctionalitãtile frizeazã absurdul. Lasã cã ditamai compania Siemens aºteaptã de vreun an rãspunsul - nu altceva! - la o serie de oferte ºi nimeni nu catadicseºte sã rãspundã. Ce sã zicem Însã de un episod precum acela În care, În cursul Întrevederilor avute de cãtre reprezentanÞii unui alt concern internaÞional - NESTLE - cu factori de rãspundere din comerÞ, un Înalt demnitar i-a Întrebat pur ºi simplu ce cautã În România ºi de ce nu-ºi aleg parteneri mai buni? Rãposatul ar fi tratat o asemenea enormitate În termenii clasici ai "subminãrii economiei naÞionale". Articolul de Cod penal a ieºit, pare-se, din uz ºi asta permite oricãrui neisprãvit comandant administrativ temporar sã dea cu flit celei mai elementare responsabilitãÞi civice.Avem, e adevãrat, "unele disfuncÞionalitãÞi". Ele se manifestã, Însã, la cele mai Înalte niveluri ºi În cele mai mizerabile forme.