Dacã în toatã povestea asta cu Elena Udrea ºi cu audierea ei de cãtre o comisie parlamentarã existã vreun lucru bun, acesta se referã la probele practice de rezistenþã la care este supus sistemul. ªi în faþa cãrora clacheazã.
Elena Udrea a dus la limita superioarã testele de anduranþã ale unui sistem democratic pus pe hârtie cu uºurinþã ºi neglijenþã, care nu ºi-a dovedit niciodatã viabilitatea. S-a pornit de la premisa cã Parlamentul, ales prin vot, reprezintã forul suprem de reglementare. S-a fãcut din „controlul Parlamentului” un mit fãrã nicio legãturã cu realitatea. Prea multe domenii asupra cãrora ar trebui sã se pronunþe Parlamentul rãmân practic necontrolate ºi nereglementate. Regulamentele au mult prea multe omisiuni ºi neclaritãþi. Sã luãm exemplul concret al audierii dnei Udrea. Ce se întâmplã dacã nu se prezintã în faþa Comisiei? Nimic! Trebuie „rugat” premierul, ca ºef direct, sã o roage la rândul sãu pe ºefa Turismului sã se arate în faþa onoratei comisii. Ce se va întâmpla de pe urma faptului cã „inculpata” le-a dat cu flit membrilor comisiei ºi i-a lãsat în totalã confuzie? Nimic! Ce se întâmplã în urma faptului cã dna Udrea refuzã sã le recunoascã autoritatea ºi, mai mult, îi acuzã de conspiraþie? Nimic! Cum se explicã – ºi cum se aplicã regulamentul Camerei în cazul înregistrãrii ilegale a discuþiilor Comisiei? ÃŽn nici un fel! Va fi gãsit „vinovatul” de desconspirarea planurilor Comisiei? M-aº mira!
ªi asta nu e totul. Nu risc sã mã pronunþ asupra vinovãþiei sau nevinovãþiei doamnei Udrea. ÃŽnsã este tot mai clar cã regulamnetele sunt fãcute în aºa fel încât sã nu poatã fi aplicate ºi respecate. Cã, sub pretextul prezervãrii legalitãþii se confecþioneazã texte rabinice din care fiecare înþelege ce vrea ºi le aplicã cum îi vine la îndemânã. Dna Udrea este judecatã, culmea, cã a încercat sã facã ceva ºi – neputând respecta regulamentele - a recurs la subterfugii ºi adaptãri. Culmea, îi sare în ajutor tocmai ºefa Autoritãþii care ar trebui sã vegheze neclintit la respectarea regulamentelor stupide ºi idioate, ºi o face modificându-le în timpul jocului. Cazul ca atare devine tot mai mult o bãtãlie politicã care antreneazã pãrþile combatante. Confruntat cu nenumãrate probleme între care cea mai uºoarã nu e decizia Curþii Supreme care îl obligã pe ministrul Finanþelor sã plãteascã sporurile magistraþilor, dl Pogea îºi iroseºte douã zile dând explicaþii confuze în legãturã cu un document emis din greºealã ºi retras pe furiº de la registratura Camerei, document elaborat în sprijinul dnei Udrea. Dl Pogea nu-ºi bate deloc capul pentru a gãsi o soluþie adevãratelor probleme pe care le are, ci intrã îm jocul „de-a v-aþi ascunselea” pe dupã lege.
Ce vor sã spunã toate aceste lucruri? Cã avem mecanisme prost gândite ºi prost alcãtuite, care refuzã sã funcþioneze ºi aruncã întreaga activitate de administrare a situaþiei grele prin care trecem în derizoriul unui „rãzboi al chiloþeilor”.
|
| Accesari:
2590
|
Adauga o opinie