Zice Viorel Hrebenciuc, revenit cu aplomb în post de aranjor unic, cã doamna Andronescu a fãcut o singurã greºealã: nu a anunþat partidul mai înainte de la lua deciziile referitoare la Universitatea „Spiru Haret”! Pãi de ce sã anunþe mai întâi partidul, când domnia sa este membru al unui Guvern din care face parte partidul sãu? Ca ºi în alte ocazii (celebra afirmaþie „când am fost acuzat, nu eram corupt!”) pe Hrebenciuc îl ia gura pe dinainte. Ce vrea sã spunã el nu se referã la disciplina de partid, ci la interesele pe care numeroºi pesedeºti le au la respectiva universitate, unde profeseazã pe bani buni. Asta este, de fapt, problema ce riscã sã o arunce în aer pe doamna ministru.
Tot Hrebenciuc, cuprins de grijã faþã de studenþi, spune: cursanþii nu au nicio vinã! Desigur. Nici cei care au jucat la Caritas nu aveau nicio vinã cã voiau sã câºtige de opt ori mai mult. Ce vinã au cei care au vrut sã obþinã o diplomã fãrã sã înveþe, doar plãtind niºte bani? Evident cã trebuie gãsitã o soluþie sã-ºi pãstreze diploma, pe care au achitat-o cinstit!
Cazul Universitãþii „Spiru Haret” ridicã o problemã de fond pentru societatea româneascã: ea – ºi altele ca ea – au devenit portiþele, relativ „legale”, prin care se poate triºa. Prin care se pot obþine diplome nemuncite la specialitãþi fantasmogorice ºi în modalitãþi de studiu care frizeazã absurdul. „Cultul diplomei”, dezvoltat de comuniºti, ºi-a gãsit mediul prielnic în economia de piaþã, unde cererea ºi oferta sunt la ordinea zilei. A fost mare cerere de diplome? Au apãrut prompt universitãþile private care s-au pus pe tipãrit atestatele de specialitate cãutate. Selecþia s-a redus la zero, iar rigoarea s-a coborât pânã la nivelul prestaþiei cu „banul jos”! Haosul legislativ din îmvãþãmântul ultimilor ani ºi-a pus din plin amprenta asupra peisajului în care au rãsãrit fel de fel de iniþiative private ale cãror scopuri nu au fost altele decât sã facã bani pe seama naivitãþii ºi lãcomiei doritorilor de grade universitare. „Spiru Haret” pãrea nu doar cea mai puternicã, din punct de vedere material (amintiþi-vã cã ea a cumpãrat prin anii 1990, casa de culturã a IMGB de la noii proprietari norvegieni, cu 500.000 de dolari, dar ºi una dintre cele mai serioase. Numai cã gãselniþa asta cu „învãþãmântul la distanþã” (de orice criterii de valoare), prin care achiziþionarea de diplome contra cost rãmâne unica formulã de învãþãmânt, i-a cam pus bomboana pe colivã. Pentru cã încãlcarea legii – prin portiþele oferite de formulãri aproximative – este clarã, iar somaþia dnei Andronescu este cât se poate de justificatã. La „Spiru Haret”, lãcomia a încãlcat grav omenia ºi cei care vor avea de suferit nu sunt promotorii manevrelor, ci cei care au dorit sã joace la Universitate ca la Caritas.
|
| Accesari:
2998
|
Adauga o opinie