Zice Viorel Hrebenciuc, revenit cu aplomb în post de aranjor unic, că doamna Andronescu a făcut o singură greșeală: nu a anunțat partidul mai înainte de la lua deciziile referitoare la Universitatea „Spiru Haret”! Păi de ce să anunțe mai întâi partidul, când domnia sa este membru al unui Guvern din care face parte partidul său? Ca și în alte ocazii (celebra afirmație „când am fost acuzat, nu eram corupt!”) pe Hrebenciuc îl ia gura pe dinainte. Ce vrea să spună el nu se referă la disciplina de partid, ci la interesele pe care numeroși pesedești le au la respectiva universitate, unde profesează pe bani buni. Asta este, de fapt, problema ce riscă să o arunce în aer pe doamna ministru.
Tot Hrebenciuc, cuprins de grijă față de studenți, spune: cursanții nu au nicio vină! Desigur. Nici cei care au jucat la Caritas nu aveau nicio vină că voiau să câștige de opt ori mai mult. Ce vină au cei care au vrut să obțină o diplomă fără să învețe, doar plătind niște bani? Evident că trebuie găsită o soluție să-și păstreze diploma, pe care au achitat-o cinstit!
Cazul Universității „Spiru Haret” ridică o problemă de fond pentru societatea românească: ea – și altele ca ea – au devenit portițele, relativ „legale”, prin care se poate trișa. Prin care se pot obține diplome nemuncite la specialități fantasmogorice și în modalități de studiu care frizează absurdul. „Cultul diplomei”, dezvoltat de comuniști, și-a găsit mediul prielnic în economia de piață, unde cererea și oferta sunt la ordinea zilei. A fost mare cerere de diplome? Au apărut prompt universitățile private care s-au pus pe tipărit atestatele de specialitate căutate. Selecția s-a redus la zero, iar rigoarea s-a coborât până la nivelul prestației cu „banul jos”! Haosul legislativ din îmvățământul ultimilor ani și-a pus din plin amprenta asupra peisajului în care au răsărit fel de fel de inițiative private ale căror scopuri nu au fost altele decât să facă bani pe seama naivității și lăcomiei doritorilor de grade universitare. „Spiru Haret” părea nu doar cea mai puternică, din punct de vedere material (amintiți-vă că ea a cumpărat prin anii 1990, casa de cultură a IMGB de la noii proprietari norvegieni, cu 500.000 de dolari, dar și una dintre cele mai serioase. Numai că găselnița asta cu „învățământul la distanță” (de orice criterii de valoare), prin care achiziționarea de diplome contra cost rămâne unica formulă de învățământ, i-a cam pus bomboana pe colivă. Pentru că încălcarea legii – prin portițele oferite de formulări aproximative – este clară, iar somația dnei Andronescu este cât se poate de justificată. La „Spiru Haret”, lăcomia a încălcat grav omenia și cei care vor avea de suferit nu sunt promotorii manevrelor, ci cei care au dorit să joace la Universitate ca la Caritas.