Administrația prezidențială, prin gura consilierului Turcan, mustră postul Realitatea pentru gestul incorect al reluării unei teme de “dezinformare” din campania electorală: celebrul dos de palmă aplicat de candidatul prezidențial unui puști obraznic din Ploiești, în timpul unui miting electoral.
Vorbește dl Turcan despre gestul “difuzării obsesive a unui film trucat”, în încercarea de a se influența rezultatul alegerilor. Pelicula respectivă “a fost alterată, fiind practic un trucaj!” Las la o parte lipsa de logică a alternativelor: ori a fost alterată, ori a fost un trucaj. Dacă a fost alterată, nu se poate trage nici o concluzie. Dacă a fost un trucaj, acesta ar trebui să nu mai ridice semne de întrebare. Revin însă la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu vreo zece luni, în plină campanie prezidențială. Atunci Dinu Patriciu a anunțat că există o casetă în care candidatul Băsescu lovea un copil. A doua zi filmul a fost difuzat de un post de televiziune, în chiar prezența lui Traian Băsescu. Prima sa reacție a fost de descumpănire: “O să mă uit, nu pot să afirm că e trucaj. Trebuie văzut, poate m-a înjurat, poate a vorbit urât femeii. Nu știu, voi da o explicație acestui episod”. Explicația a venit câteva zile mai târziu, în cadrul unei dezbateri cu contracandidații când Băsescu a afirmat solemn: “Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul în față!” Afirmația lasă loc variantelor: nu l-am lovit cu pumnul, i-am cârpit doar un dos de labă, să se învețe minte și să nu mai injure (înjurătura puștiului se pare că fusese: “Trăiască Iliescu!”). Staff-ul s-a inflamat și a lansat o serie de investigații prin care să se probeze faptul că respective casetă, despre care președintele nu credea că e un trucaj, e de fapt un trucaj! Antologică va rămâne demonstrația științifică făcută la un post TV de către Daniel Funeriu, care analizând “frame cu frame” a tras concluzia că mâna președintelui nu s-ar fi putut plia pentru o astfel de lovitură.
Scandalul pe care-l invocă dl Turcan se referă la discuțiile din jurul unei cărți recent apărute în care autorul îi reproșează directorului INEC că ar fi alterat CD-ul adus la probe mâzgălindu-l cu carioca. Consilierul vrea să ne dea de înțeles că problema a fost tranșată, că CD-ul a fost prelucrat dușmănos și că n-a fost vorba despre nici un pumn aplicat vreunui copil. Realitatea este însă atât de evidentă, recunoscută practic de protagonist, încât orice discuție nu mai are valoare. Valoare are doar talentul președintelui de a nega evidențele și de a minți cu aplomb privindu-ne direct în ochi. Probabil că la anul va jura că niciodată n-a comunicat românilor că li se vor tăia pensiile și se va găsi un Funeriu care să demonstreze, frame cu frame, că ceea ce ieșea din gura președintelui era cu totul altceva și că, de fapt, totul este o invenție a mogulilor de presă, menită să-l discrediteze. |