În zăpăceala totală pe care a generat-o înghiţirea pe nemestecate a votului uninominal, un lucru a scăpat neobservat: care este modelul de succesiune pe locurile rămase vacante?

Până acum era limpede: lista avea atâtea nume câte locuri erau în respectiva circumscripţie electorală. Partidele care ştiau, din sondaje, câte dintre aceste locuri erau eligibile, îi plasau acolo pe cei care trebuiau, musai, să devină membri ai forului legiuitor, din varii motive – funcţii deţinute pe linie de partid, autoritate în circumscripţii, clientelă plătitoare la campanie. Dacă cineva se afla sub „linie”, el rămânea cu speranţa că dacă i se întâmplă ceva celui de „deasupra” – deces, arestare, incompatibilitate, retragere din alte motive – locul revenea automat celei mai bune poziţii de pe lista de partid. Iese al nostru – intră al nostru, era deviza. Ceva încurcături au generat listele comune ale Alianţei D.A. după divorţul din 2007: dacă ieşea un liberal şi următorul pe listă era un democrat, cum se proceda? Sau dacă era invers. Cele două forţe aliate au trebuit însă să suporte consecinţele gestului şi să înghită hapul că locul lăsat liber de unul de-al lor cum putea fi luat de unul de-al celorlalţi.

Parlamentul actual a cunoscut un important proces de reîmprospătare, evaluat între 5 şi 10 la sută. Sunt destul de numeroşi parlamentari făcuţi peste noapte. Au existat şi cazuri dramatice, precum cel al unui tip care doar cu câteva zile înainte să se vacanteze un loc, şi-a dat demisia din partidul pe a cărui listă candidase şi s-a înscris în altul. Astfel, şansa a fost de două ori mai generoasă cu cel de sub el, pentru că, teoretic, speranţe nutreau doar cei de imediat sub linie.

Ce spune legea uninominalului? Că distracţia asta s-a sfârşit. Cel puţin atâta timp cât va funcţiona noul sistem. Îndrăznesc să cred că nu va funcţiona mai mult de un ciclu şi că, din 2012, politicienii se vor mai lumina şi vor opta pentru un sistem mixt, mai echitabil şi mai puţin riscant. Acum, dacă un candidat moare sau se retrage în timpul procesului electoral, partidul căruia-i aparţine iese din joc. Dacă devine indisponibil după dobândirea mandatului, în colegiul respectiv se vor organiza noi alegeri. Vom asista, probabil, la o stagiune aproape permanentă de alegeri „colegiale”, având în vedere factorii care fac ca stabilitatea corpului legiuitor să fie destul de relativă, din motive obiective sau subiective. Se pune, deci, cruce, sistemului prin care cineva putea să ajungă parlamentar la noroc.

Cât e de bine sau de rău vor şti partidele însele, după ce vor trece de câteva ori prin astfel de situaţii. Până atunci nu le dorim candidaţilor decât să aibe o sănătate de fier, ca să nu încurce lucrurile în toiul alegerilor pentru un nou (sistem de) Parlament. Un Parlament uninominal, cu membri aleşi pe criteriul – destul de relativ – al propriei lor valori.