Sãptãmâna trecutã, pe un post de televiziune francez, s-a transmis un scheci umoristic în care - cum s-ar spune - "se fãcea miºto de români". În sensul cã aceºtia ar fi o naþie de cerºetori. "Salutul românesc" evocat de comicii de la Paris era de fapt, gestul tradiþional al cerºetorilor: mâna întinsã ºi apelul la mila trecãtorilor.

Desigur, pentru noi, hazul acestei scene este destul de dubios. Iar reacÞia cvasiunanimã a sãlii, În care toÞi telespectatorii au Întâmpinat cu voioºie salutul, de neexplicat. Asta sã fie, oare, imaginea pe care o transmitem surorii noastre latine?

Probabil cĂŁ asta. CerÂşetoria este un fenomen pe care Ăžiganii noÂştrii l-au ridicat la gradul de veritabilĂŁ artĂŁ. Ei sunt o prezenÞã  constantĂŁ peste tot Âşi pot fi recunoscuĂži fĂŁrĂŁ greÂş, din cauza costumaĂžiei pitoreÂşti. ÂŞi probabil, mulĂži francezi sunt convinÂşi cĂŁ aceÂştia sunt românii. Nu români. Pentru care unicul mod de existenÞã acceptabil sunt mana ĂŽntinsĂŁ Âşi furtul.

Cum se poate corecta o asemenea percepþie? În niciun caz în modul în care a încercat sã o facã Ambasada noatrsã din Paris, care a trimis proteste peste proteste ºi a cerut CNA-ului lor sã sancþioneze postul. Aceastã formã de isterie nu face atceva decât sã întãreascã percepþia negativã: dupã ce cã sunt milogi ºi hoþi, mai sunt ºi agresivi!

Nu. SoluĂžia e una temeinicĂŁ Âşi de duratĂŁ. Nu va putea fi rezolvatĂŁ  aceastĂŁ situaĂžie nici prin proteste Âşi nici prin ofuscare. Privind lucrurile prin aceastĂŁ premisĂŁ, ar trebui ca naĂžiile care mai sunt piÂşcate prin scheciurile umoristice ale DivertiÂştilor noÂştri sĂŁ facĂŁ manifestaĂžii de protest Âşi sĂŁ reclame la Externe. N-o face nimeni. Lucrurile sunt privite din perspectiva normalitĂŁĂžii Âşi a diversitĂŁĂžii faptelor Âşi a persoanelor.

"Imaginea" terfelitã a României e o veche obsesie de-a noastrã. Am suportat diverse campanii , de la copiii bolnavi de SIDA, aurolaci, spãrgãtori ºi hackeri, pânã la etnicii Þigani, Acestora, libertatea de miºcare din Uniunea Europeanã le-a oferit condiÞii minunate de manifestare a unor talente ancestrale. ªi se vor manifesta atâta timp cât nu vom gãsi soluÞiile necesare pentru stabilizarea ºi integrarea lor. E un efort care nu revine doar României pentru cã chestiunea Þigãneascã este o problemã europeanã ºi va continua sã fie pe mãsurã ce Uniunii i se vor alãtura state În care existã comunitãÞi importante de romi. Ori la acest capitol lucrurile par sã fi rãmas Încremenite În contemplarea fenomenului. ªi În tratatea sa satirico-umoristicã.