Moartea anunþatã a kaghebistului Litvinenko, defectat în Anglia ºi care a beneficiat de o veritabilã transmisie în direct, ridicã un colþ al vãlului care, în ultima vreme acoperise realitatea contradicþiilor dintre superputeri. Ieºirea din joc a factorului ideologic nu face mai puþin acutã concurenþa dintre supervedetele scenei mondiale ºi competiþia surdã care se duce, în continuare, la nivelul serviciilor de informaþii. Spionajul reciproc este în floare ºi el se face acum aproape la vedere, dar cu mijloace incomparabil mai sofisticate. Nici fostul lagãr comunist nu mai este ermetic închis, cum a fost vreme de jumãtate de secol ºi nici lumea occidentalã nu mai este la fel de solidarã în faþa 'pericolului roºu'. Meseria de spion nu este deloc pe cale de dispariþie. Ba, din contrã, se pare cã ea înfloreºte mai mult ca niciodatã. Se perfecþioneazã ºi se specializeazã. Dacã în Occident continuitatea serviciilor n-a fost afectatã de prãbuºirea sistemului comunist, Estul ºi-a reformat din mers structurile, adaptându-se la noua situaþie. În timp ce unele þãri comuniste dintr-un exces de zel nãuc au dat iama prin propriile servicii, oferind pe tavã foºtilor inamici informaþii vitale cu efect distrugãtor pentru ele însele, ruºii n-au fãcut decât sã-ºi consolideze acest atu, prea puþin sensibili la cerinþele unei democraþii care funcþioneazã mai ales în cazul cãþeilor, nu ºi al dulãilor politici. Episodul Livinenko a readus în atenþie modul brutal, dar categoric, în care sunt tratate defecþiunile în sistem. Legile nescrise, sau necunoscute ale spionajului funcþioneazã fãrã greº ºi ele nu admit piruete sau schimbãri de tricou fãrã riscul sancþiunilor aferente. Livinenko ºtia foarte bine la ce are sã se aºtepte - dacã moartea sa este, întra-devãr opera serviciilor secrete ruseºti. ªi pun pariu cã nimeni, din lumea occidentalã, nu va striga prea tare ºi nu va cere dreptate. Pentru cã aici dreptatea este de un singur fel. Doar prin alte locuri se poate întâmpla ca un spion care trece în tabãra adversã dând peste cap o þarã ºi producând pierderi imense - inclusiv în oameni - sã fie 'reabilitat' ºi sã i se acorde pe lângã onoruri ºi leafa restantã! România poate sã intre în cartea recordurilor prin modul în care i-a tratat ºi îi trateazã pe un Pacepa, Rãceanu sau Turcu, fãcând din ei veritabili eroi. Trãdarea este - indiferent de context - trãdare. E imoralã ºi nocivã ca model, mai ales pentru o societate aflatã ºi aºa în derivã.