Ziarul personal Octavian Andronic
27 Noi 2022 - 11:03
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

În județele rurale s-au prezentat mai mulți la vot!

-- Stelian Tănase, moderator TV

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

joi 09 aprilie 2009 Nr: 2745

"Revoluția" de la Chișinău

de Octavian Andronic

Vreau să spun, din capul locului, că ceea ce se întâmplă la Chișinău n-are nimic în comun cu o revoluție. Nici măcar cu Revoluția Română, și ea contestată și pusă sub semnul întrebării, nemeritat, cred eu.

La București, în 1989, a fost o mișcare de masă, iar românii s-au ridicat nu atât împotriva unei ideologii (țin minte că vreo două-trei zile după fuga lui Ceaușescu, oamenii își spuneau încă „tovarășe” și nu erau deloc convinși că ceva fundamental se va schimba; nici nu erau pregătiți pentru o schimbare radicală) cât împotriva unui regim opresiv, exercitat printr-o dictatură personală. Prin Ceaușescu, comunismul românesc semăna mai degrabă cu unele regimuri din America de Sud sau de prin Asia, decât cu comunismul european. La Chișinău, de bine de rău, cu toată coloratura sa stacojie, funcționează un regim democratic, validat ca atare de comunitatea internațională și exercitând instrumente specifice. Voronin n-a venit la putere printr-o lovitură de stat, ci prin alegeri și are tot dreptul să califice ceea ce se întâmplă la Chișinău ca o tentativă de lovitură de stat. Ghinionul său este că comunitatea internațională, datorită propensiunii sale filo-ruse, nu vede în el exponentul unei democrații autentice, și de aceea și rezervele în a se lua poziții oficiale.

La Chișinău, ceea ce se întâmplă acum, seamănă mai degrabă cu atât de cunoscutele nouă „Piața Universității” sau „Mineriada”. Nu este revolta unui popor împotriva unui regim, ci a unei grupări – perdante la urne – în fața alteia – câștigătoare, indiferent de metode. Nici comuniștii și nici anticomuniștii de la Chișinău nu sunt niște democrați autentici. Nu au cum. Realitatea basarabeană este cu totul alta decât cea prin prisma căreia judecăm noi lucrurile. În Basarabia, regimul comunist are o vechime de peste 90 de ani. Nicio generație, prezentă, de acolo, nu poartă amintirile sau tradițiile democrației. Nicio mișcare politică nu se poate reclama drept continuatoarea unei tradiții democratice. În Basarabia s-a format o oligarhie funcționărească, care s-a prevalat de ideologie pentru a-și exercita puterea. Aceasta e cea care a declarat independența Basarabiei, când a prins momentul, și care a inaugurat principiile politice „secesioniste”, găsind și propagând argumentele unei identități naționale inexistente. Luptele politice de la Chișinău s-au dat între exponenții diferitelor tendințe, desprinși din același grup de foști activiști, directori de întreprinderi sau de ferme agricole care au constituit, de-a lungul timpului, pătura dominantă.
Sloganul cu „furtul” alegerilor ne este binecunoscut. Am trecut și noi prin faza asta cu vreo patru ani în urmă. Desigur, n-au fost alegeri corecte, s-au produs abuzurile pe care le exercită orice putere intrată în competiție, dar rezultatul cred că este corect și el exprimă starea de prostrație în care a intrat o țară – nu spun națiune – căreia democrația nu i-a adus progresul așteptat. O țară care se teme de necunoscutele unei schimbări radicale și preferă confortul relativ al statu-quo-ului. „Revoluționarii” de la Chișinău sunt cei care inspiră „Basarabiei profunde” o undă de neliniște și de neîncredere. Ei sunt exponenții unor grupări perene, pe care și noi le-am regăsit, de fiecare dată, în primele rânduri ale aproapei oricărei „mișcări populare”. Propensiunea spre violență și contestare nu intră de loc în consens cu viziunea unor schimbări democratice. Practic, la Chișinău, se joacă acum în stradă, partida ratată la urne. Între grupări care nu se deosebesc fundamental, ba se aseamănă prin dorința de a rămâne sau a accede la putere. Am deja convingerea că locul lui Voronin va fi luat de un alt Voronin, cu nimic mai bun decât acesta, iar peste Moldova nu va pogorî prea curând spiritul democrației reale.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie