Sãptãmâna trecutã, într-o atmosferã sobrã, academicã – datoratã nu atât locaþiei, cât compoziþiei asistenþei – profesorul universitar dr. Mircea Beuran, împreunã cu colegul sãu, deasemenea profesor, Benone Duþescu, au comis un gest de vãdit altruism: au prezentat volumul pe care l-au scris împreunã, dedicat istoricului asistenþei medicale de urgenþã din Bucureºti.
Un gest nu doar temerar – având în vedere travaliul dur al reconstituirii, din arhive ºi publicaþii, al traseului parcurs de cel mai important serviciu medical – cel de urgenþã, dar ºi de mare generozitate, volumul fiind destinat bibliotecilor de specialitate ºi uzului celor realmente interesaþi de tematicã. Aceste lucruri au fost, dealtfel, subliniate de cãtre invitaþii solicitaþi sã prefaþeze evenimentul – preºedintele Academiei, Ionel Haiduc, sau rectorul (incompatibil! cum a þinut chiar domnia sa sã sublinieze) IMF, profesorul Florian Popa.
ÃŽn propria sa alocuþiune, profesorul Beuran a semnalat chiar el riscul acestei intreprinderi, în special din partea unui om acuzat de „plagiat”. Este, probabil, cea mai nedreaptã ºi mai ticãloasã acuzã ce poate fi adusã unui om cu prestigiul profesional ºi moral al doctorului Beuran (i s-a mai adus una – de la cel mai înalt nivel al statului: cã l-a operat pe Hayssam de cancer ºi cã acesta mai trãieºte! ÃŽn mintea celui în cauzã nu intrã ºi ideea cã trãieºte tocmai datoritã valorii prestaþiei medicale a profesorului...)
Pentru mulþi, mult prea mulþi, timpul a estompat împrejurãrile în care i-a fost adusã acuzaþia, rãmânând doar celebra arie a calomniei: prin 2003, dacã nu mã înºel, doctorul a avut cutezanþa de a da liniºtea cabinetului medical pe hãrmãlaia celui ministerial.
A acceptat propunerea de a deveni ministru al Sãnãtãþii tocmai din imboldul dezinteresat de a curma o serie de stãri de lucruri pãguboase pe care le cunoºtea foarte bine. Demersurile sale s-au lovit însã de interesele de miliarde ale comercianþilor de medicamente, care n-au fãcut economii în a-l denigra. Culmea a atins-o campania dusã de un ziar bine garnisite cu publicitate de profil care au descoperit o serie de similitudini într-un manual de procedurã: tehnica „spãlatului pe mâini” din acest manual, îngrijit de profesorul Beuran, semãna cu aceea dintr-o altã publicaþie de profil!
Nu erau „plagiate” idei, ci doar miºcãri sau succesiune de operaþiuni! Scopul a scuzat mijloacele: în faþa campaniei dezlãnþuite de „afectaþi” ºi susþinutã din interese politice de o opoziþie cam adormitã pânã atunci, l-au fãcut pe medic sã demisioneze ºi sã se întoarcã la uneltele sale. Benefic pentru pacienþi ºi pentru... traficanþii de medicamente scumpe plãtite din buzunarul larg al statului.
Sunt curios ce noi probe de „plagiat” vor gãsi specialiºtii în scandaluri în noul volum. Cei de bunã credinþã vor gãsi cu siguranþã rezultatele valoroase ale unui efort profesional dedicat ºi dezinteresat.