ªi nici bancher la bancher. FMI-ul este o bancã, nu o instituþie de caritate. Ea nu ne face cadou miliardele de euro fãrã de care nu ne-am putea susþine bugetarii ºi pensionarii, ci ni le împrumutã – e drept, la dobânzi mai mici decât cele de pe piaþa liberã – unde existã ºi posibilitatea ca nimeni sã nu vrea sã te împrumute, indiferent de dobândã, bãnuind cã nu ai cum sã dai banii înapoi. Deci, de pe poziþia lor de bancheri mondiali, bãieþii de la Washington nu pot rãmâne indiferenþi faþã de atitudinea neprietenoasã a autoritãþilor române faþã de bãnci, atitudine exprimatã prin „Ordonanþa 50”. La iniþiativa Autoritãþii pentru Protecþia Consumatorului, guvernul a elaborat un act normativ prin care bãncile nu mai au dreptul sã modifice dupã bunul lor plac condiþiile de creditare. Aceastã politicã are solidã tradiþie la noi, de când finanþele au trecut din mâna statului în cele ale bancherilor. ÃŽn sensul cã banca are toate drepturile, pentru cã ea are banii, iar debitorul are doar obligaþia de a plãti toate comisioanele pe care le inventeazã bancherii.
Ordonanþa, care dã clienþilor bãncii dreptul de a fi consultaþi ºi informaþi în legãturã cu orice modificare, a stârnit mare agitaþie pintre bancheri. Aceºtia propãvãduiesc o adevãratã Apocalipsã dacã se vor aplica mãsurile prevãzute în ordonanþã, evocând chiar spectrul prãbuºirii sistemului. Un sistem pe care nu l-a prãbuºit criza – ba chiar i s-a dat posibilitatea sã obþinã beneficii importante când le-a fost tuturor mai greu.
Mãrul discordiei provocate de Ordonanþa 50 stã în prevederea cã se poate interveni asupra contractelor de creditare în curs, care au prevederi excesive. Protecþia Consumatorului zice cã ele sunt rodul unor abuzuri (ceea ce este evident), iar bancherii invocã lucrul deja fãcut, contractul deja încheiat ºi semnat, asupra cãruia n-ar mai trebui sã se poatã interveni.
Pe acel fond vine dl Franks ºi, într-o româneascã aproape mai bunã ca a unor politicieni români, ne explicã faptul cã nu putem sã sugrumãm bãncile ºi cã ordonanþa trebuie modificatã. Nu ne spune cã dacã n-o facem, nu mai pupãm tranºa urmãtoare, dar nici nu era nevoie. Suntem ºi noi bãieþi deºtepþi ºi înþelegem despre ce e vorba în propoziþie ... |