Un sondaj de stradă efectuat de echipa de campanie a unui candidat la funcţia de primar a propus trecătorilor următoarea întrebare: ce aştepţaţi de la viitorul gospodar al urbei? Cel mai sugestiv răspuns - cel care sintetizează, în fapt, punctul de vedere al majorităţii -a fost următorul: „Nu mă mai aştept la nimc!".

Despre cauzele unei asemenea stări de spirit este aproape inutil să mai vorbim. De zece ani - timp în care oraşele şi localităţile au trecut printr-o rundă de primari numiţi şi prin două de primari aleşi - degradarea condiţiilor de viaţă este un proces aproape ireversibil. .Murdărie, lipsă de spirit gospodăresc, (câini vagabonzi şi aurolaci, un comerţ agresiv şi distructiv, jocuri şi bătălii de interese) grija pentru prosperitatea aleşilor - iată bilanţul democraţiei în administraţia publică. în această primăvară, pentru a treia oară electoratul va fi intoxicat cu promisiuni fără acoperire, cu slogane de partid şi cu bătăi de pumni în piept, cum că ce-a fost până acum s-a terminat şi abia cu cei cărora le vom încredinţa mandatul va începe o viaţă nouă.

Nu ştiu dacă va începe o viaţă nouă, dar cred că electoratul a învăţat ceva din experienţele de până acum făcute pe seama vieţii lui: că nici o ideologie, nici o doctrină de partid nu e capabilă să suplinească o singură calitate: aceea de buni gospodari! În administraţia locală, mai mult ca oriunde, vorbele nu pot ascunde lipsa faptelor. De aceea cred că în scrutinul care se apropie, mai mult ca oricând, argumentele celor care au ştiut să arate că sunt capabili să facă ceva, vor fi hotărâtoare. Un partid – nu spun care - a şi profitat de această conjunctură, lansând un slogan adecvat: „mai puţină politică, mai mult spirit gospodăresc!". Aceasta ar trebui să fie politica dominantă - capacitatea de a face o localitate să arate şi să funcţioneze la fel de bine ca propria gospodărie! Abia după aceea putem să ne gândim dacă din felul cum e măturată o stradă putem identifica şi o opţiune politică.