Publicitatea fãcutã de Traian Bãsescu brandului GRIVCO este, practic, nepreÞuitã. Ce alte mãrci comerciale mai beneficiazã de privilegiul de a fi pomenite, de câteva ori pe zi, pe toate canalele media? Cred cã Dan Voiculescu κi freacã mâinile de mulÞumire constatând cã aceastã veritabilã campanie de marketing nu-l costã niciun leu.

Desigur, nu aceasta este intenĂžia lui Traian BĂŁsescu. Repetând la nesfârÂşit sintagma Âşi enumerându-i pe componenĂžii acestui veritabil club – Iliescu, GeoanĂŁ, Voiculescu, Hrebenciuc, Vanghelie – doreÂşte sĂŁ dea senzaĂžia cĂŁ aceastĂŁ „majoritate” este una ilegalĂŁ sau nelegitimĂŁ, care nu are alt scop decât sĂŁ rĂŁstoarne ordinea deja existentĂŁ, ĂŽn vârful cĂŁreia se aflĂŁ preÂşedintele ales. Este o conspiraĂžie chiar, Âşi tocmai de aceea o dĂŁ ĂŽn vileag, pentru ca poporul sĂŁ-i sancĂžioneze pe vinovaĂži la urne, ĂŽn lipsa unei alte sancĂžiuni legale.

FĂŁrĂŁ sĂŁ realizeze, Traian BĂŁsescu atacĂŁ la bazĂŁ un principiu democratic: cel al majoritĂŁĂžii! Indiferent din cine e formatĂŁ, oricât de reprobabile – moral – ar fi numele componenĂžilor – o majoritate are prioritate ĂŽn faĂža oricĂŁrei minoritĂŁĂži. Chiar dacĂŁ aceasta e compusĂŁ din persoane de indiscutabilĂŁ valoare, ca cei pe care preÂşedintele i-a cĂŁrat ĂŽn studioul TVR pentru a demonstra susĂžinerea de care beneficiazĂŁ (actorul IureÂş, atleta Melinte) alĂŁturi de alĂžii, de o valoare cel puĂžin discutabilĂŁ (precum animatorul zaltat de mitinguri electorale Traian Ungureanu). Ne place sau nu, Iliescu, GeoanĂŁ, Voiculescu, Hrebenciuc Âşi chiar Vanghelie reprezintĂŁ o majoritate realĂŁ. Faptul cĂŁ pĂŁrerea lui BĂŁsescu despre ei e una proastĂŁ e o simplĂŁ chestiune de umoare personalĂŁ. N-ar fi exclus (ba chiar sunt sigur), cĂŁ pentru Viorel Hrebenciuc, de pildĂŁ, personajul BĂŁsescu este la fel de rĂŁu famat Âşi de nociv precum apare el ĂŽnsuÂşi pentru BĂŁsescu. ÂŞi cĂŁ pentru reprezentanĂžii „majoritĂŁĂžii de la Grivco”, „minoritatea de la Golden Blitz” nu este cu nimic mai bunĂŁ sau mai curatĂŁ, doar cĂŁ ideea nu este clamatĂŁ cu fiecare ocazie. Un slogan reciproc: „nu putem lĂŁsa Ăžara pe mâinile lui BĂŁsescu, Berceanu, Videanu Âşi Stolojan” – cu conotaĂžiile cunoscute de suspiciuni pentru CV-ul fiecĂŁruia dintre aceÂştia, nu face decât sĂŁ reflecte o stare generalizatĂŁ: aceea a neĂŽncrederii ĂŽn oricare dintre politicienii care, odatĂŁ ajunÂşi la putere, nu fac diferenĂža ĂŽntre binele propriu Âşi rĂŁul public.

Doar naivii mai pot sĂŁ creadĂŁ cĂŁ clasa politicĂŁ se ĂŽmparte ĂŽn politicieni buni Âşi politicieni rĂŁi, ĂŽntre „majoritĂŁĂži detestabile” Âşi ”minoritĂŁĂži admirabile”. Iar din faptul cĂŁ unii nu vor sĂŁ lase Ăžara pe mâna altora nu rezultĂŁ altceva decât obstinaĂžia cu care aceÂştia urmĂŁresc dobândirea puterii pentru binele propriu. Ce se ĂŽntâmplĂŁ ĂŽn aceste momente ilustreazĂŁ pe deplin indiferenĂža Âşi egoismul cu care toĂži laolaltĂŁ trateazĂŁ problemele cu adevĂŁrat grave pentru societate. Pentru cĂŁ bĂŁtĂŁlia dintre „minoritate” Âşi „majoritate” este consideratĂŁ mai importantĂŁ decât criza de guvern, decât bugetul pe 2010, decât ĂŽmprumutul de la FMI Âşi decât criza ĂŽn general.